insarcinata

Despre primul trimestru de sarcina si cel de-al doilea am scris cand eram inca insarcinata, insa despre al treilea va povestesc dupa ce experienta sarcinii s-a incheiat deja. Luati-va o cana de ceai sau cafea (pentru vremea asta rece, merge un ceai de macese sa ne vitaminizeze), ca avem multe de povestit.

Sarcina mea ar fi ajuns la termen pe 1 decembrie, insa am nascut cu o luna mai devreme deoarece Copila noastra s-a grabit sa apara pe lume si sa ne cunoasca. Asta ne-a supus la noi provocari, dar pe mine m-a scutit de ultima luna de sarcina, despre care am citit ca e una din cele mai dificile, pentru ca te misti mai greu si esti nerabdatoare sa iti cunosti copilul.

Eu am lucrat pana la 35 de saptamani implinite, asadar si trimestrul al treilea a fost unul destul de usor pentru mine. Mersul la serviciu m-a tinut bine ancorata in realitate, nu am avut timp sa imi fac prea multe ganduri proaste, cum le zic eu. In paralel, am continuat pregatirile pentru venirea pe lume a fetitei, am amenajat viitoarea ei camera, am spalat si calcat hainute, am facut cumparaturi si-am pregatit lucrusoarele primite in dar de la rude si prieteni.

Am continuat sa mergem la controalele echografice cam la 4 saptamani, evolutia Copilei a fost buna, asa ca am fost destul de linistiti in legatura cu asta. Totusi, am simtit uneori apasarea de a nu sti eu ca e bine, ca sunt nevoita sa-mi zica medicul ca e asa… Ea a fost extrem de activa pe tot parcursul sarcinii si in special pe final, lovea si foia piciorusele in coastele mele foarte des, totul era vizibil si dinafara, intru amuzamentul prietenilor si colegilor de serviciu.

Schimbarile psihice

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Trimestrul al treilea a continuat sa fie destul de linistit din punct de vedere psihic pentru mine. Am fost mai degraba stresata de pregatirile pentru venirea pe lume a Copilei, cumva stiam eu ca trebuie sa le las pe toate pregatite si sa nu mizez pe ultimele saptamani de sarcina – paranoia, premonitie, spuneti-i cum vreti.

Nelinistile legate de nastere n-am apucat sa le resimt foarte tare, cel mai tare ma stresa posibilitatea ca travaliul sa se declanseze mai devreme si sa fiu singura acasa. Eu am ales sa nasc la Iasi, asa ca logistica era mai complicata decat daca as fi nascut la Bacau.

Am citit multe carti despre cresterea copilului in ultima perioada a sarcinii, constienta fiind ca voi uita 80% din informatii cand ma voi vedea cu Copila in brate. La fel, am petrecut mult timp citind despre alaptare pe grupuri de Facebook si incercand sa ma pregatesc, sa inteleg ce am de facut. Am constientizat de la inceput ca nevoia mea de a aduna informatii era pentru a ma simti mai pregatita pentru ce va urma si pentru a avea macar o vaga senzatie de control in aceasta experienta total noua, pentru care nu aveam cum sa ma pregatesc oricum. Realitatea a aratat ca am avut dreptate si, desi aveam anumite informatii si notiuni, am avut nevoie de mult ajutor in a aplica ce stiam.

Schimbarile fizice

Asa cum spuneam, eu m-am simtit destul de bine fizic, nu am avut probleme semnificative, doar oboselile si gafaielile specifice sarcinii. Pana in luna a 8-a am luat 14 kilograme, pe care le-am dus destul de usurel. N-am avut probleme cu retentie de apa, arsuri foarte rar, m-a mai chinuit spatele pe alocuri si am simtit nevoia sa ma odihnesc mai des. Pofta de mancare a ramas si ea in schema, consumul Copilei era vizibil. Simteam nevoia sa iau adesea gustari, am mancat o multime de fructe, ceea ce eu nu prea faceam inainte de sarcina. In rest, cu regimul alimentar nu mi-am batut capul foarte tare, am evitat alimentele expres interzise in sarcina, am incercat sa mananc consistent si variat si uneori am mai calcat stramb cu cate un junk food.

Am continuat sa ma odihnesc destul de prost noaptea pe tot parcursul sarcinii, nu pot zice ca ma trezeau miscarile Copilei, desi erau destul de insistente, asa cum notam si mai sus. Ma mai trezeam sa merg si la baie, asa ca odihna a fost limitata… probabil ca sa ma obisnuiesc cu trezirile pentru mesele de noapte de dupa nastere. Am dormit cu perna sub burta si intre picioare, asta chiar mi-a ajutat mult pozitia corpului si eliminarea unor tensiuni nedorite, am baut multa, multa apa si am continuat sa beau cafea decofeinizata, mai mult pentru linistea mea psihica.

Planuiam sa ma odihnesc mult mai mult o data intrata in concediu, pe parcursul zilei. Voiam sa petrec mai mult timp in pat, pregatind articole pentru blog pentru perioada in care urma sa nu mai am timp sa scriu, sa ies la plimbari, sa vad filme… doar ca lucrurile au luat o turnura cam neasteptata.

Cum s-a terminat trimestrul al treilea, cam subit…

Pe la 8 luni de sarcina, cand Copila mea s-a grabit sa iasa. M-a durut burta, am luat No-Spa, n-a trecut, medicul m-a chemat la control la Iasi, a crezut ca o rezolvam cu doua zile de internare si perfuzii, doar ca peste noapte au inceput contractiile si asa a aparut pe lume fetita noastra cu o luna mai devreme decat termenul estimat. Pe moment, nici n-am apucat sa ma gandesc sau sa ma stresez pentru asta, dar dupa ce ne-am externat din spital si am ajuns acasa, iar hormonii au inceput sa joace festele obisnuite de dupa nastere, am inceput sa realizez ce dor imi e de burta mea, sa simt Copila acolo, sa fie parte din mine si sa realizez ca nasterea prin cezariana cu anestezie totala m-a privat de un episod important din filmul asta, si anume cel in care burta a devenit copil.

Regret ca n-am apucat sa ma bucur mai mult de trimestrul asta de sarcina, ultima luna si burtica imi lipsesc, desi am auzit ca e unul din cele mai dificile pentru ca iti este tot mai greu sa faci orice si mai ai si permanenta neliniste a nasterii ce va urma, nerabdarea de a-ti cunoaste copilul. Le-am simtit si eu, dar acum imi zic doar ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se intample.

Aceasta a fost experienta sarcinii mele, sper sa va ajute informatiile si experienta mea, daca sunteti insarcinate sau planuiti sa aveti un copilas!

(Visited 4,322 times, 2 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!