Dupa cum bine stiti, nu mai departe de saptamana trecuta a fost ziua mea. Si cum eu si Colegul de apartament suntem mai degraba la faza practica decat la cea romantica, cadourile principale am zis sa le alegem impreuna, ca sa ne satisfacem dorintele alea de care nu prea ne induram intr-o zi obisnuita.

Asa se face ca am descins impreuna la mall, in cautarea cadourilor reciproce. El isi dorea incaltari noi (ca a fost si ziua lui imediat dupa a mea, asa ne sarbatorim noi, impreuna), eu… nu prea stiam. De fapt, stiam cam ce am acasa si ca mi-ar placea ceva nou de imbracat, ca nu prea mi-am mai cumparat in ultimul an, dar nu stiam ce. Si-am inceput sa ma uit prin toate magazinele (bine, pana s-a plictisit Copila in carut) si-am gasit de toate pentru toti: rochii xxl de ocazie sau pentru siluete subtiri, bluze de tot felul, camasi si camasute, pantaloni de dama in marimi mari sau mici, geci si paltonase… Si cu toate acestea m-am intors cu mana goala.

Nu pot spune ca nu mi-a placut nimic din ce am vazut, nici pe departe. Dar ce-mi placea era fie similar cu ceva ce aveam acasa, fie prea banal sa zic ca merita titlul de cadou de ziua mea, fie era total nepotrivit pentru perioada asta a vietii mele numita mamicie. Erau haine prea elegante pentru plimbat prin parc (tinand cont ca urmeaza etapa de alergat prin parc), aveau tot felul de insertii ochioase, dar incompatibile cu caratul bebelusului in brate (imi si imaginam ce urme i-ar lasa Copilei pe bulanase margelele cusute pe manecile unei camasi de blugi, simpatica de altfel).

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Si-asa ca am venit acasa cu mana goala si cu sufletul trist. Oare eu ce-o sa port toata toamna? Vesnicele tricouri si blugi, cu un hanorac aruncat peste?! M-am uitat seara in sifonier si mi-am dat seama ca in primul rand, am o fetita mare! Nu mai am aceleasi limitari ca asta primavara, cand Copila era mica, statea mai mult in sistem si cu capusorul sprijinit pe pieptul meu – asa ca purtam mereu tricouri de bumbac.

Asa ca am cateva camasi care merg si in tinute mai lejere, pot pune si una din gecile mele biker pe deasupra (stiti voi, cele de aici), mi-am luat cand eram insarcinata un trench negru foarte versatil, iar acum chiar pot sa-l si port. Blugii imi sunt in continuare buni si am cate o pereche in culorile de baza, cand se va face vremea si mai rece, pot in sfarsit sa-mi imbrac puloverele subtiri sau groase, pe care iarasi in primavara le evitam ca sa nu se irite pielicica micutei.

Pana si la capitolul incaltaminte stau bine la piese de baza, asa ca… se pare ca toamna asta nu ma voi innoi prea mult in ceea ce priveste garderoba. Trebuie doar sa imi caut inspiratia in look-ul acela models off duty care-mi placea inainte de sarcina, caruia i-am cam dus dorul in perioada in care am fost gravida si de care n-am avut timp si sansa sa ma ocup in primele luni dupa nastere.

Morala povestii e ca mereu raspunsul se afla in sifonierul propriu si nu in magazine. Daca ai nevoie de o piesa de imbracaminte sau incaltamine, cu singuranta o vei constata atunci cand stai in fata sifonierului. Iar daca iesi la cumparaturi asa de dezorientata ca mine, mai bine nu iesi, ca exista sansa sa te intorci mai buimac decat ai plecat.

Cat despre cadou, m-am reorientat rapid, caci nu ratez eu prilejul de cheltuit bani… hehe! Si daca va ganditi la cosmetice… mai ganditi-va o data!

Ce credeti ca mi-am luat? 

Si inca o intrebare pentru mamele de copii mici:

Voi ce o sa purtati toamna asta, practic, dar chic?

P.S.: N-am uitat de postarea cu cadourile de ziua mea, numai ca a luat-o razna camera si o astept sa se intoarca din service ca sa pot sa arat niste poze decente. Numa’ bine, pana atunci soseste poate si acest ultim cadou!

(Visited 952 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!