1000

Aseara am remarcat ca publicasem 999 de texte pe blog, ceea ce face ca textul de azi sa fie cel cu numarul 1000. Stiam ca se apropie momentul acesta si m-am tot gandit ca trebuie sa-l marchez pentru ca mi se pare o reusita. Coincidenta sau nu, exact inainte sa public textul cu numarul 1000, am sesizat ca am atins pragul psihologic de 10000 de unici pe luna, un obiectiv pe care speram sa-l ating anul acesta – a fost nevoie de doar 4 luni, ceea ce eu o consider o performanta personala.

septembrie joi

Sa imi pun cuvintele, parerile, gandurile si textele in fata a atat de multi oameni nu e lucru usor, sa cantaresc ceea ce scriu, sa incerc sa echilibrez balanta si tipul de informatii oferite, sa fiu personala, dar nu prea, sa scriu despre mine, dar sa nu fiu plictisitoare, toate acestea necesita energie, dedicare si timp, dar cred ca acum o fac cu si mai mare drag decat la inceputul blogului. Clar scriu mai concis si mai clar, mai personal si mai relevant decat o faceam in august 2010, atunci cand septembriejoi devenea biti si bites in marele Internet. Totul a fost o provocare, una in care am avut tot mai multe persoane alaturi, carora trebuie sa le multumesc: prieteni dragi care m-ati ajutat cu pozele (mi-ati facut, mi-ati dat sfaturi despre cum sa le fac sau sa le editez), mi-ati daruit sau mi-ati imprumutat produse, mi-ati dat voit sau nu idei de articole, m-ati ajutat cu problemele tehnice sau de ambalare a informatiei de pe blog, dragi cititori care intrati aici si va lasati amprenta, fie ca vizitator, fie sub forma de cuvinte. Insa totul a pornit de la un om, cel care si-a castigat multumiri si recunostinta.

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

V-am mai povestit despre colegul de apartament, ii zic asa pentru ca mi se pare haios si personal, de fapt eu sunt deja inmatriculata pe numele lui  inca din 2011. Exista cateva texte pe blog despre nunta noastra, insa pozele au disparut in valtoarea tehnologiei, asa ca nu prea am ce sa va arat. Dumnealui s-a insinuat mai des pe Instagram, mai nou si pe blog prin preferintele cosmetice pe care i le-am pus pe tapet. Dar nu stiu cate dintre voi stiu ca el a fost cel care mi-a zis si m-a incurajat insistent sa-mi deschid blogul: m-a vazut o vara intreaga citind bloguri despre frumusete, urmarind filmulete pe Youtube (atunci era mai putin vlogging, multa lume publica in schimb tutoriale de machiaj), mi-a dat camera lui si m-a tot impins de la spate sa scriu.

Dincolo de sustinerea permanenta prin faptul ca ma lasa sa-mi fac de cap si sa pierd ore nemasurate in fata calculatorului sau cu aparatul de fotografiat in mana, el este acela care m-a incurajat sa particip la niste evenimente dragi mie, December’s Beauty Bloggers Meeting si intalnirea bloggeritelor de la Bacau, tot el mi-a ridicat moralul cand emotiile m-au coplesit (am mai scris eu ca sunt bleguta, poate nu ma credeati), m-a dus sa-mi vizitez o prietena foarte draga pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului, cu care am schimbat poate 1000 de mail-uri, care mi-a fost si careia i-am fost alaturi in cosmarul care a insemnat pentru noi boala Lyme. Si da, a fost cel mai important pilon de sprijin in tot ce a insemnat boala asta pentru mine si organismul meu. Suntem impreuna de 10 ani si de aproape 5 ani eu am veleitati de bloggerita de beauty, e clar ca ii datorez multe.

Daca la inceputul lunii va intrebam cum vedeti voi femeile din spatele bloggurilor, acum va intreb:

cum vedeti voi barbatii de langa femeile din spatele bloggurilor?

Iar daca atunci v-am premiat, de data asta nu o sa o fac pentru ca, pentru mine cel putin, el este cel mai important dar pe care l-as fi putut primi. Planuiesc totusi sa sarbatorim in cursul saptamanii urmatoare, asa ca fiti pe faza!

(Visited 613 times, 1 visits today)