copila-in-brate-la-mami

Ma trezesc uneori si dau de-un zambet stirb si niste ochisori intrebatori… Oare cat sa ma mai foiesc pana se trezeste mama?! cred ca se intreaba Copila mea. Iar eu nu stiu cum sa pun pauza, sa sorb, sa inhalez, sa inmagazinez undeva momentul ala special, de iubire pura si dependenta intima cu ea, pentru ca vad cum creste, cu viteza luminii si ma tem ca nu-mi ajunge mintea sa cuprind si sa imi amintesc peste ani cum era ea bebelus.

Maternitatea trebuie sa fie cea mai speciala experienta din viata mea. Mi-am dorit mult sa avem un copil (ne-am dorit, de fapt, pe blog e mai degraba vorba despre mine, dupa cum stiti) si in mare stiam ce presupune – ma refer la viata de dupa nastere, nu la cum trebuie procedat pentru a ramane insarcinata ;)

Acum, dupa ce s-au scurs primele trei luni si ceva, as zice ca stiam si nu stiam ce ma asteapta. As descrie totul ca pe un mare rollercoaster emotional. De la nastere, trecand prin primele nopti de (ne)somn impreuna, emotiile cantaririlor, bucuria primelor zambete si gangureli, pana la mandria de a avea un copil frumos si sanatos, toate s-au produs cand cu lacrimi, cand cu bucurie, cand cu lacrimi de bucurie.

Cum stai cu laptele?

Primele saptamani de dupa nastere si sarcina au fost cele mai grele. Copila mea a facut icter prelungit, asa ca am stat cu putin stres din cauza asta. A recuperat greutatea ceva mai greu si cand a inceput sa fie pe plus, a fost motiv de mare bucurie, la fiecare 10 g. A fost alaptata inca din maternitate, chestie care se presupune ca vine cu un efort mare din partea mamei. Da, n-as zice ca e usor, mai ales inceputul cu eventualele dureri si trezirile dese, plus indoielile ca nu este bine alimentat bebelusul, parerile celor din jur (binevoitori, dar din pacate descurajatori) ca nu e suficient lapte, ca te oboseste prea tare, ca mai bine rezolvi cu un biberon si-o suzeta.

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Eu am fost convinsa ca vreau sa alaptez de cand eram insarcinata, stiam ca vine cu provocari, dar ca este posibil atat timp cat iti doresti tare mult treaba asta si te informezi. Asadar, cu Copila la san am petrecut multe ore, ziua, noaptea, suzetele au ramas sigilate in sertar, iar biberonul a fost folosit in caz de extrema urgenta in care chiar a trebuit sa plec de acasa.

“Cum stai cu laptele?” a fost o intrebare pe care am tot auzit-o. Plecam de la faptul ca eu am sanii mici, iar asta a fost considerat mereu un handicap pentru alaptare. Ei bine, n-am intampinat dificultati, desi citisem mult pe subiect si eram pregatita pentru ce e mai rau. Mi-a folosit tot ce am citit, iar daca sunteti viitoare mamici, va recomand sa va documentati si sa nu cadeti in capcana laptelui praf. Toate avem lapte, copilului ii ajunge, faptul ca cere sa fie pus la san des (mai ales in anumite perioade) e natural, normal si sanatos pentru el.

Anxietatea de separare si dorul de viata mea anterioara

La prima plecare de-acasa, m-am intors plangand pe scari… stiam ca e pe maini bune, ca doarme linistita, dar am fost total data peste cap. N-am stiut cum sa gestionez prea bine sentimentele acestea coplesitoare, simteam nevoia sa ies din casa, dar frigul si riscul infectiilor respiratorii ma impiedica sa o iau cu mine peste tot, asa cum mi-as fi dorit. M-am trezit prinsa intr-un cerc vicios: simteam nevoia sa ma agat de constantele vietii mele anterioare, insa avand Copila in brate, imi era imposibil. Totusi, nu mai puteam concepe viata fara ea… Psihic a fost mult mai greu decat fizic sa ma impac cu ce se intampla, sa accept schimbarile aparute in viata mea. A durat saptamani intregi procesul, de fapt, nu s-a incheiat inca, insa imi e mult mai usor acum.

Toate mamicile tanjesc dupa somn

Si nici eu nu sunt exceptie… N-am mai dormit o noapte intreaga inca dinainte sa nasc. Somnul nu mi-a fost bun prieten nici in timpul sarcinii, iar in noptile dinaintea nasterii am dormit si mai prost ca de obicei. Iar dupa ce am nascut, fireste, treaba a devenit si mai nasoala.

Inca de la inceput, eu si Copila am dormit impreuna. Pe langa resorturile psihice asupra copilului, dormitul impreuna ajuta si mama (mai ales daca alapteaza) sa se odihneasca mai bine. In primele saptamani o puneam sa doarma in cosulet asezat pe pat, apoi am pus-o intr-o perna care previne intoarcerea bebelusilor (scopul era sa nu ajunga cu nasul in pat si sa nu mai poata respira, dar lateralele imi ofereau siguranta ca nu ajung sa ma urc pe ea). Dupa alte cateva saptamani am prins increderea de a o alapta din pozitia culcat si a adormi impreuna astfel, asa incat pot sa motai sau sa adorm linistita mare parte din noapte, doar trec de pe o parte pe alta a Copilei, care doarme regeste pe mijlocul patului.

Au fost perioade cand am avut ajutoare, bunici sau matusa ei, care au dormit cu ea bucati de noapte si ma chemau sa o alaptez. Mi-a prins tare bine, legam si eu 2-3 ore de somn astfel, fara sa tresar la fiecare foiala. Desigur, genul asta de ajutor prinde tare bine, dar cel mai bine a fost cand am inceput sa pot dormi langa ea, chiar si in timp ce mananca.

Ce m-a ajutat?

  • Familia – cel mai important element de sprijin al gravidei si proaspetei mamici. Eu m-am dedicat exclusiv Copilei si celelalte sarcini casnice si nu numai au fost preluate de Colegul de apartament si cei care au venit in vizita sa ne ajute.
  • Co-sleeping – pe langa resorturile psihice asupra copilului, dormitul impreuna ajuta si mama (mai ales daca alapteaza) sa se odihneasca mai bine. In primele saptamani o puneam sa doarma in cosulet asezat pe pat, apoi am pus-o intr-o perna care previne intoarcerea bebelusilor (scopul era sa nu ajunga cu nasul in pat si sa nu mai poata respira, dar lateralele imi ofereau siguranta ca nu ajung sa ma urc pe ea). Dupa alte cateva saptamani am prins increderea de a o alapta din pozitia culcat si a adormi impreuna astfel, asa incat pot sa motai sau sa adorm linistita mare parte din noapte, doar trec de pe o parte pe alta a Copilei, care doarme regeste pe mijlocul patului.

maiou alaptare h&m

  • Maiourile pentru alaptare – cea mai mare inventie pentru mine. M-au ajutat in primul rand sa arat mai ingrijita, pentru ca permit purtarea de absorbante pentru sani intr-un mod discret. Pana sa le am, aveam mereu tricourile murdare de lapte pentru ca in primele luni, pana se regleaza lactatia, sanii curg. Sunt scumpicele, dar pentru ca le port non-stop (prin casa ca atare, cand iesim, cu bluze cu nasturi, pulovere sau sacouri, ca sa avem acces rapid la lactobar) si alte haine nici nu mi-am mai cumparat, cred ca merita. M-au ajutat mai mult decat sutienele pentru ca ofera acces rapid la san (noaptea e un mare avantaj) si au si un sistem foarte misto pe interior astfel incat nu provoaca angorjarea sanului (pateam asta cu sutienele pentru alaptare, dar am gasit la Lidl unele facute in acelasi fel ca maiourile – vi le-am aratat aici).

bebelus purtat in wrap elastic

  • Sistemul ergonomic de purtare – eu am avut un wrap elastic pe care l-am folosit de la trei saptamani, cand Copila era in plin puseu si nu voia decat in brate sau la san. Acum am trecut la nivelul urmator, Marsupi Breeze, ne e cel mai bun prieten. Doar purtata am scos-o la plimbare, in timp ce carutul sta nefolosit.
  • Dragostea, rabdarea si informarea – un nou nascut solicita mama intr-un fel aparte, tot ceea ce faci pentru el nu se resimte ca un efort normal, ci e ceva cu totul si cu totul deosebit. In primele saptamani, pe mine m-a ghidat un sentiment de daruire totala, stiam ca aceea e misiunea mea, sa am grija de Copila, iar asta s-a transformat in dragoste fata de ea, treptat. Faptul ca citisem despre pusee de crestere, despre salturi mentale m-a ajutat sa fiu pregatita pentru zilele mai grele, sa am mai multa rabdare pentru ca stiam ca e ceva trecator si ca ei ii este cel putin la fel de greu ca mie in acele momente.

Si-asa s-au scurs primele trei luni din viata Copilei – uitandu-ma in urma, nu stiu cand au trecut, dar pe de alta parte imi dau seama cat de coplesitoare a fost aparitia ei in viata noastra. Nu stiu de unde, dar am regasit in mine resurse noi de dragoste, energie, rabdare si cred ca se vor produce in continuare pentru toate zilele ce vor urma…

Aventura noastra continua!

(Visited 1,275 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!