Incep să scriu rândurile astea la cald, din recepția hotelului în care ne-am cazat în Playa de las Americas, Tenerife, mai exact Bitácora. Copila doarme, suntem în a treia zi de vacanță, iar diferența de fus orar începe să nu se mai simtă la fel de tare ca în prima zi.

Dar să începem cu începutul…

Planificarea vacanței în Tenerife

Am luat cazarea printr-o firmă de turism locala, Ghid Tenerife. Ne-au făcut câteva recomandări în funcție de solicitările noastre, adică un hotel pentru familii, aproape de plajă și de supermarket, într-o zonă liniștită, ca să ne putem odihni la prânz și noaptea. Dintre sugestiile lor, am ales Bitácora din Playa de las Americas și am fost încântați de hotel din prima zi.

Biletele de avion ni le-am cumpărat singuri, oferta lor cu tot cu transport presupunea să zburăm oricum cu același tip de zbor de linie cu Wizz Air.

După liste de bagaje și multe organizări, am plecat la drum. O să scriu separat lista folosită de mine cu observații referitoare la utilitatea articolelor puse în bagaje.

Zborul spre Tenerife

Asta a fost emoția mea cea mai mare, zborul e lung, durează 6 ore, teoretic se suprapune pe somnul de prânz al Copilei, practic a dormit mai puțin decât ne-am fi dorit cu toții.

Am ajuns la 11:30 în aeroport, a fost destul de speriată de aglomerație, am pus-o în sistem în final pentru că cerea în brațe și nu aveam mâini să o car. În sala de așteptare, în jur de 12:30, a mâncat ceva pregătit de acasă, din aeroport nu aveam mare lucru de oferit, iar în avion știam că mâncarea va fi dezastru.

O dată îmbarcați, Copila a avut locul ei și a stat cu centură în timpul decolării (la 13.40). A durat mult până am reușit să o adormim, a făcut și o mică criză de plâns, vedea copiii ceilalți plimbându-se pe culoar, iar noi încercam să o ținem liniștită, poate adoarme.

Apoi lucrurile au decurs mult mai bine, deși a dormit doar o oră. S-a jucat cu orice, mai puțin jucăriile ei de acasă. Jucăriile și cărțile noi nu au interesat-o, mai degrabă le căuta pe cele cunoscute, probabil simțea nevoia de ceva familiar. În mod cert, pe viitor voi reduce din bagajele de mână numărul de jucării, le-am cam plimbat degeaba.

În drumul spre hotel, la fel părea confuză și speriată de nou. I-am tot povestit progresiv ce urmează, ca să o pregătim fără să o copleșim. O dată ce am ajuns la hotel, a început să își creeze obiceiuri și-o rutină și lucrurile au intrat într-un ritm.

Diferența de fus orar, o pacoste mai mare decât credeam

Un lucru pe care nu l-am anticipat prea bine a fost impactul pe care urma să îl aibă diferența de fus orar de două ore dintre România și Insulele Canare. Copila se trezește și adoarme devreme, ceea ce complică lucrurile cu mesele, somnul și programul.

Primele două zile, cât eram și noi zăpăciți, s-au lăsat cu multe crize de plâns din cauza oboselii acumulate. Apoi a început să fie ceva mai bine, doar că i-am cam stricat noi programul de somn în vreo două zile cu cele două excursii planificate pentru acest sejur. Spre final însă ne-am intrat în noul ritm, doar că deja se făcuse timpul de plecat acasă.

Ce am făcut în Tenerife?

Dincolo de mersul la plajă dimineața și după-amiezele la piscină, ne-am programat două excursii: una cu submarinul și una la Loro Park. Pentru submarin am optat să cumpărăm servicii complete, plimbarea propriu zisă și transfer. Ora nu a fost cea mai potrivită pentru noi, căci până să ajungem la hotel, Copila deja obosită și încă neadaptată la fusul orar a adormit în autocarul de transfer.

Însă i-a plăcut foarte mult! Plimbarea presupunea coborârea în adâncuri, o plimbare cu câteva opriri în care am putut vedea bancuri de pești, bucăți de epave. Partea cea mai draguță a fost că ni s-a alăturat un scafandru, care a hrănit peștii în dreptul geamurilor și ne-a prezentat o prietenă bună de-a sa, o pisică de mare care a făcut înconjurul submarinului de câteva ori.

Pentru Loro Park am preferat să închiriem mașină, în speranța că ne vom plimba și pe insulă. Parcul ne-a plăcut tuturor foarte mult, am reușit să prindem unul din spectacolele lor, reprezentația orcilor (în program există unul cu delfini, unul cu lei de mare și încă unul denumit Loro, dar nu am reușit să ne încadrăm să le prindem fără să dăm programul peste cap prea tare). Copila a fost absolut impresionată de giumbușlucurile orcilor, mai ales că acestea erau antrenate să stropească publicul cu apă. Au impresionat-o și leii, și hipopotamii, și pinguinii.

Partea proastă e că nu am reușit să mai vizităm mare lucru ulterior, pentru că nu a reușit să doarmă în scaunul auto decât vreo 30 de minute. Ne-am oprit în, Candelaria, o localitate aproape de capitală, Santa Cruz de Tenerife, unde am parcat întâmplător lângă un restaurant și am intrat pentru că cea mică avea nevoie la toaletă. Ne-a plăcut sentimentul de restaurant mic, local, de familie, și am rămas acolo să mâncăm, un platou de fructe de mare pentru noi și pește spadă proaspăt pentru Copila, excelent gătite. La final mi-am luat și un desert făcut de ei, un soi de prăjiturică la pahar numită Principe Alberto.Dacă ajungeți prin zonă, să țineți minte numele Cofradia El Muelle.

Ne-am mai plimbat în Candelaria vreo oră cu căruțul pe o străduță la umbră, sperând să adoarmă Copila, însă fără succes, așa că am preferat să ne îndreptăm către hotel. Știam deja că resursele ei de răbdare și cooperare vor fi foarte limitate din cauza oboselii.

În celelalte zile am rămas în stațiune, dimineața am mai mers pe plaja Playa del Camison, care era aproape de noi, o plajă publică și potrivită pentru copii. Mica noastră a refuzat să intre în apă. De fapt ne-a zis încă de la hotel că ea nu intră în mare pentru că ea e mică, noi suntem mari și deci noi intrăm în apă. Tatăl ei a făcut o baie în ocean, eu am intrat foarte puțin cât să spăl niște lopățele, și mi-au înghețat toate cele.

La hotel aveau loc de joacă pentru copii, la care mergeam între 3:30 și 5, ca să nu stăm la piscină cât era soarele foarte puternic, apoi ne mutam tribul pe șelonguri și în piscina mică, pentru copii. Copilei i-a luat un pic să intre să se bălăcească, a prins curaj când a văzut alți copilași, dar i-a pierit după ce a căzut cu fățuca în apă. Piscinele de la Bitácora sunt spațioase și cu apă încălzită, o plăcere să te bălăcești. Pentru cei mari era și un tobogan care te arunca într-una din piscinele pentru adulți.

Cum ni s-au părut insula și hotelul Bitácora din Playa de las Americas?

Deși se află foarte aproape de plaje și de străzile animate din Playa de las Americas, în zona hotelului Bitácora era destul de liniște și ne-am putut odihni și noaptea, și ziua. Camera a fost foarte spațioasă, paturile comode, cu mult loc liber în care ne-am putut juca în voie. Baia mi-a plăcut super-mult, mare și ea, cu o cabină de duș foarte spațioasă, oglindă mare și cu două neoane în lateral (am pozat-o să o am de model când om renova baia de acasa), toaletă și bideu.

Noi am avut cazare și demi-pensiune, de principiu erau mic dejun și cină, dar cina se putea schimba cu prânzul. Mâncarea mi s-a părut variată și gustoasă, atât specifică zonei, dar și orientată către oaspeții britanici, care predominau. Cumva reușeam mereu să umplem farfuriile, doar din dorința de a gusta toate felurile care ne făceau cu ochiul. Aveau opțiuni vegane, inclusiv diferite tipuri de lapte, iaurturi și brânzeturi vegetale.

Serviciile mi s-au părut și ele cele mai bune din toate hotelurile vizitate de mine. Fetele de la locul de joacă au fost foarte drăguțe cu Copila, care era mai reținută din cauza faptului că nu înțelegea limba și nu cunoștea lumea, ospătarii nu s-au uitat niciodată urât la noi, deși am reușit să murdărim bine masa într-o zi cu supă de roșii și cea mică o păta constant, cu toată grija noastră. Iar cei de la recepție au fost foarte amabili, ne-au printat biletele de avion, s-au străduit să ne prelungească termenul de predare a camerei la plecare (am ținut la somnul de prânz al Copilei înainte de zbor), ne-au ajutat inclusiv cu câteva telefoane pentru a închiria un căruț.

Cât despre Tenerife, ni s-a părut cel mai fain loc din câte am vizitat. Frumos, civilizat, aerisit, trotuare largi pe care îți era drag să te plimbi, transport organizat din stațiune în diverse puncte de atracție. Oamenii nu ne-au cerut garanție pentru lucrurile închiriate, le-au luat de la recepția hotelului fără să fie nevoie să ne deranjăm să coborâm din cameră. Vremea e un vis frumos, mai ales că în perioada în care am fost noi plecați în România Bacovia se juca de zori cu norii. Am avut 25-26 de grade, cer senin, briză de nu am simțit niciodată că transpir.

Drumul de întoarcere din Tenerife

Paradoxal, drumul de întoarcere a fost mai scurt. Și asta nu a fost doar percepția noastră, ci chiar a fost mai scurt cu vreo 30 de minute, din cauza mișcării de rotație a Pământului, după cum i-a explicat copilotul Colegului de apartament.

Pe noi ne-a ajutat și faptul că a noastră Copilă a ajuns la aeroport odihnită, nu s-a mai speriat la fel de tare de aglomerație și graba procedurilor de checkin și verificări de securitate. Ca și la dus, cei care efectuau controlul de securitate ne-au lăsat să trecem cu iaurt și sticluțe de apă (noi am ținut în special să avem la noi sticlele de Aqua Carpatica, din care nu curge apă) care depășeau limita de 100 ml, când ne-au văzut cu copil mic.

Pe acest zbor a fost și Copila mai linișită, a și dormit ceva mai mult, așa că am reușit să-mi termin lectura de vacanță. Când s-a făcut anunțul că urmează să aterizăm și că trebuie să ne punem centurile, s-a trezit și ea, s-a ridicat rapid în funduleț și ne-a cerut să-i punem centurile. A stat mereu pe locul ei, a înțeles când trebuie să poarte centurile, ba chiar a cerut centuri și în mașinile cu care am circulat de la aeroport până la hotel și înapoi (și care nu au luat în calcul că venim cu un copil mic, spre oroarea mea).

Cea mai importantă lecție învățată în Tenerife?

Să nu mai plecăm fără căruț. Asta a fost cea mai deranjantă chestie. Ne-ar fi fost util în aeroport, când Copila era destul de panicată și se ținea cu greu după noi, în ritmul în care se făceau formalitățile – acolo am terminat prin a o purta în sistem, și la dus, și la întors. În stațiune, în special în primele zile până s-a adaptat un pic la fusul orar și s-a acomodat cu locurile, era continuu stresată să nu se piardă de noi și cerea veșnic în brațe. Ori la 15 kile cât are ea, a fost greu să o duc în sistem mai mult de 15 minute.

Așa am ajuns la decizia de a închiria căruț de acolo. Ne-am gândit în special la Loro Park, unde știam că e mult de mers și că s-ar putea să fie din nou speriată de lumea multă și de animale, plus la drumurile la plajă și am decis că merită cu prisosință. A costat 20 de euro pentru 3 zile, cu siguranță mai ieftin decât dacă plăteam transportul celui de acasă la avion pentru dus și întors (Copila are peste 2 ani, deci nu mai beneficiază de căruț gratuit).

Partea proastă e că respectivul căruț era un sport obișnuit, ea e lungă pentru vârsta ei și nu a reușit deloc să-și facă loc să doarmă în el. Îi ieșea și capul din spătar, picioarele nu îi încăpeau, deci pentru somnuri nu ne-a ajutat, dar măcar ne-am făcut treaba cu el și am reușit să facem câteva plimbări pe faleză și prin stațiune pe care altfel nu le-am și reușit.

Am mai merge (o dată) în Tenerife?

Da, clar da! Față de anul trecut, când am fost cu Copila în Grecia la 1 an si 7 luni, anul acesta a fost mai simplu cu anumite chestii și mai complicat cu altele. Aș zice că momentele grele au fost mai rare, dar mai intense si mai greu de gestionat fără să ne enervăm. Ea clar a resimțit schimbarea mai mult decât anul trecut, de aceea a și avut momentele dificile, dar pe de altă parte s-a bucurat de multe lucruri mult mai mult decât s-a bucurat anul trecut în vacanță. Iar Tenerife e un loc unde ne-am întoarce oricând.

Ați vizitat Tenerife? Ce destinații de vacanță cu copilașii v-au mai plăcut?