Acest articol a fost scris in timpul sarcinii, intre timp s-a intamplat asta.

insarcinata

Despre sarcina mea in al doilea trimestru, numai de bine! Ma bucur mult ca pot sa scriu asta si ca impresie generala, al doilea trimestru a fost mai usor si mai placut decat primul – desi nici primul n-a fost unul foarte greu, daca e sa compar experienta mea cu cea a altor viitoare mame. Am inceput sa interactionez cu Copila, am calatorit, m-am bucurat cat am putut de vara si a fost, in mod cert, cea mai placuta perioada a sarcinii, asa cum am auzit ca se spune.

Avem o fetita!

Am primit vestea la echografia din saptamana 16, ne doream tare mult sa aflam ce va fi bebelusul nostru, eram extrem de curiosi inca de cand s-a confirmat sarcina. Sa va spun drept, amandoi ne-am dorit o fetita, desi in mod evident daca era baietel ar fi fost la fel de iubit – pentru noi simpla existenta a sarcinii a fost mare motiv de bucurie. Asa, pentru ca s-a dovedit a fi fetita, ne-am bucurat putin mai mult de faptul ca ni s-au implinit asteptarile, desi avem undeva rezerva aceea ca unii au avut surprize la nastere. Deci trimestrul 2 ne-a adus vestea cea buna, ca pruncusorul nostru e o fetita si suntem amandoi curiosi daca va prelua ceva din pasiunea mea pentru frumusete sau din a tatalui ei pentru audiofilie.

Cea mai buna parte: miscarile Copilei

Nu ma asteptam sa simt primele miscari atat de devreme, insa minunatul pas s-a intamplat in saptamana 15. Ma trezisem putin si am simtit doua miscari usoare, nici ca am mai putut adormi vreo doua ore de emotie. In saptamanile urmatoare, la inceput, mai mult o pandeam ca sa o simt, insa in scurt timp Copila si-a facut simtita prezenta tot mai des, intru linistea mea psihica. Din momentul in care a inceput sa miste, cumva lucrurile s-au legat altfel in capul meu si mi-am imaginat ca trebuie sa fie bine. Am avut chiar norocul sa fie destul de activa, asa ca rare au fost momentele in care mi-am facut griji ca nu e ok. Spre finalul trimestrului doi a inceput sa se observe cu ochiul liber cat de activa e, nu doar sa se simta, iar frecventa si puterea cu care ii simteam miscarile s-a intetit in toata perioada. Ma emotiona de fiecare data cand constientizam cat de mult a crescut si ce puternica devine.

Schimbarile psihice

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Asa cum spuneam, pentru mine trimestrul al doilea al sarcinii a venit cu un sentiment de usurare – stiam ca s-au redus semnificativ riscurile de a pierde sarcina si am devenit mai relaxata. Am inceput sa spunem apropiatilor despre copila, ne-am bucurat ca in sfarsit puteam spune si ce vom avea, am plecat linistiti in concediu prin tara, la munte si la mare, am mai facut mici iesiri, am reusit sa ma bucur mult mai mult de ceea ce mi se intampla.

Tot trimestrul al doilea a fost perioada in care am asimilat tot mai profund vestea ca voi fi mama. Copila dinauntrul meu, teoretic, are deja o mama si, desi m-am straduit toata sarcina sa o protejez si sa am grija de amandoua cum am putut mai bine, sunt convinsa ca mama ii voi fi abia cand o sa o tin in brate. Spre finalul trimestrului doi au inceput sa ma preocupe pregatirile pentru venirea ei pe lume si, pentru ca o buna perioada de timp am cam batut pasul pe loc, m-am cam stresat pe acest subiect. Cumva, am simtit nevoia sa-i pregatesc ei lucrusoarele ca sa ma simt eu mai pregatita de finalul sarcinii, am realizat ca pregatirile astea au un scop terapeutic. Cred ca am suferit de sindromul pregatirii cuibului pentru sosirea Copilei (mai ales spre finalul celor trei luni si in continuare, in trimestrul trei).

Pe de alta parte, in aceste saptamani burta a devenit tot mai vizibila, iar eu m-am confruntat cu o noua provocare: interesul pe care burta mea il suscita asupra oamenilor cu care am venit in contact. Pe de o parte am inteles bucuria pe care au simtit-o cei din jur cand au aflat despre sarcina, dar zau ca nu reusesc sa inteleg de ce atat de multa lume simte nevoia sa atinga burta unei gravide fara a se gandi daca ei ii este comod cu treaba asta sau nu. Stiu ca am un bebelus in burta si ca gingasia lui starneste valuri de emotii, insa m-a deranjat destul de mult tendinta de a ma atinge sau de a-mi mangaia burta, cu atat mai mult cu cat era vorba de cunostinte si nu de familie.

As adauga si aici multitudinea de sfaturi cu care am fost coplesita. Cred ca orice femeie insarcinata incearca sa aiba grija de ea cum poate mai bine si e foarte descumpanitor sa ti se prezinte o multime de sfaturi nesolicitate, sugestii pe care tu consideri ca nu e cazul sa le respecti sau nu ti se aplica, dar cumva oamenii din jur se simt indreptatiti sa ti le ofere. Am incercat sa ma documentez din surse cat mai sigure despre sarcina si primele luni de viata ale bebelusului si am observat ca femeile devin extrem de generoase cu sfaturile (nu neaparat fondate) si de defensive daca alegi sa procedezi altfel decat esti sfatuita.

Am avut in continuare dificultati in a dormi, in sensul ca am avut putine nopti dormite cap-coada. De cele mai multe ori m-am trezit noaptea, am stat cateva zeci de minute sau chiar o ora, doua cu ochii pe pereti (sau uitandu-ma pe YT cu castile infipte in urechi) in asteptarea lui Mos Ene. Reuseam sa adorm spre dimineata, iar cand suna ceasul mi se parea ca ma trezesc dupa un somn de 12 ore, foarte greu. Ziua in schimb nu prea am dormit, uneori am mai atipit cate putin si rar mi s-a intamplat sa dorm o ora, doua.

Schimbarile fizice

Am intrat in trimestrul al doilea de sarcina cu 2 kilograme in plus si am ajuns la final cu un plus de aproape 10 kilograme. Burta a inceput sa mi se rotunjeasca treptat, era vizibila in functie de hainele pe care le purtam. Anumite articole mi-au devenit dintr-o data incomode, asa ca m-am rezumat la rochii si fuste preponderent si, pentru a-mi mentine un nivel ridicat de confort in masina, am inceput sa port o pernuta sub centura, care imi relaxa tensiunea exercitata pe burta si muta cumva centura mai jos.

In toata perioada am continuat sa am ocazional dureri in partea inferioara a abdomenului, mai rare decat in trimestrul intai, dar existente in continuare. Cea mai buna cale sa scap de ele a fost sa ma odihnesc, sa ma intind pe o parte si sa astept sa treaca. Ulterior, am descoperit ca o parte dintre ele imi faceau si burta sa se intareasca si erau contractii Braxton Hicks, specifice acestei etape a sarcinii, pentru ca pregatesc uterul pentru nastere. Uneori m-a mai necajit si cate o durere de spate, la terminatia coloanei vertebrale, genul asta de durere am inteles ca e specifica sarcinii si m-am confruntat cu ea si in primul trimestru.

N-am patit foarte des, dar au fost foarte neplacute atunci cand au aparut crampele in gamba. Mi se intamplau noaptea, cand intindeam piciorul involuntar si se instalau atat de brusc, incat ma trezeam din somn ca intr-un fel de soc din cauza durerii. In urmatoarele zile am ramas cu o senzatie ca de febra musculara, probabil pana reusea muschiul sa se decontracte de tot.

In primele doua luni ale trimestrului doi m-am reintors la bazin, ceea ce mi-a placut tare mult si a fost cam singura forma de miscare pe care am practicat-o in timpul sarcinii. Din cauza unor probleme de pozitionare a placentei insa nu m-am mai dus spre final, ca sa evit eventuale riscuri.

Parul si unghiile au continuat sa-mi creasca foarte repede in toata perioada asta, ceea ce a pus mici probleme logistice – e mai greu sa te epilezi de la un anumit punct incolo, in special cum sunt eu obisnuita sa o fac acasa. Iar pe finalul sarcinii am renuntat la ideea de a-mi face pedichiura singura, am cerut ajutor specializat.

Ce m-a ajutat in al doilea trimestru de sarcina?

  • relaxarea care a venit o data cu scaderea riscului de avort spontan
  • controalele regulate la medic, echografiile in care am vazut Copila si i-a fost monitorizata evolutia – morfologia de trimestru doi (din saptamana 22) pentru mine era un mare prag si, dupa ce am plecat de acolo cu vesti bune, am realizat cat de mult ma stresase
  • asezatul in pat cu o perna sub burta si eventual intre picioare – in felul asta m-am odihnit si am dormit inca de cand a inceput sa creasca chiar si putin burta si mi-am dat seama ca ma ajuta pentru ca ma trezeam cu perna tot pe pozitii, fie ca am dormit un sfert de ora sau toata noaptea.
  • un regim alimentar echilibrat, in sensul ca am incercat sa mananc ce simt nevoia (in special lactate si fructe), dar mi-am satisfacut si ocazionalele pofte de junk food sau dulce. Am continuat sa beau si apa si nu am avut probleme mari cu stomacul sau cu tranzitul intestinal, ceea ce mi-a facut viata mai usoara.
  • discutiile despre sarcina cu persoanele cu care mi-a fost indemana sa vorbesc. Asa cum notam si mai sus, am primit o multime de sfaturi, unele mai degraba nesolicitate, si nu mi-a facut neaparat placere aceasta grija deosebita. In schimb au fost persoane cu care mi-a venit natural sa vorbesc, sa confrunt pareri, sa cer sugestii si sfaturi.
  • pregatiri pentru venirea Copilei – de la ideile de amenajare a camerei pana la calcularea veniturilor pe care le vom avea dupa nastere, impozabile sau neimpozabile.
  • un ritm de viata similar cu cel dinainte de sarcina. Cu alte cuvinte, m-am comportat ca o femeie insarcinata, nu ca una bolnava (si a fost nevoie sa le reamintesc mereu asta celor din familie, care incepusera sa ma frustreze cocolosindu-ma excesiv), am iesit cand am avut chef, am facut calatorii cu masina, am facut cumparaturi, am continuat sa merg la birou. E drept, mi-am oferit si pauze atunci cand am simtit nevoia, m-am asezat cand am obosit si m-am intins in pat cand corpul meu mi-a sugerat ca e cazul sa iau o pauza, dar nu am vrut sa ma izolez de oameni.

Cam asta a fost al doilea trimestru de sarcina pentru mine. Sper sa va ajute informatiile si experienta mea, daca sunteti insarcinate sau planuiti sa aveti un copilas!

(Visited 4,530 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!