Buna sa va fie dimineata de duminica si Hristos a inviat!

Pentru acelea dintre voi care sarbatoresc Pastele ortodox, cu siguranta dimineata asta se lasa cu ciocnit de oua si, cand ajungeti sa va savurati felia de cozonac, sper sa va tina pofta alaturi de aventurile noastre saptamanale.

Saptamana noastra a fost una atipica… pentru ca la ora la care voi citeati, duminica trecuta, noi descopeream ca am ramas fara apa potabila si ne faceam bagajele pe repede inainte pentru a merge la bunici, ca sa le consumam, desigur, apa. Planul initial era sa ne indreptam, ca tot omul, joi catre plaiurile parintesti, numai ca ce sa vezi? Viata la bloc, cu copil mic si fara apa nu e funny deloc, asa ca am fugit catre meleaguri mai civilizate.

Asa se face ca n-am apucat deloc sa savuram din bunatatile primite chiar pe ultima suta de metri de la Solaris, dar vreau sa va spun macar ce ma entuziasmeaza cel mai mult. Biscuitii sunt numai buni pentru Copila noastra, care inca nu serveste zahar. Stiu sigur ca ii vor placea si vor fi numai buni de luat ca gustare in drum spre/dinspre parc.

Trecand la capitolul zahar, pe care mma Copilei il savureaza ori de cate ori poate, cred ca va imaginati ca gandul mi-a ramas la fulgii aceia cu ciocolata, pe care nu i-am mai vazut pana acum in oferta lor. Nicio problema, termin cozonacul bunicilor si ma voi infrupta dintr-o portie mare de fulgi cu lapte fierbinte, care sa topeasca ciocolata. Iar siropul de curmale va completa minunat o portie de clatite bebelusesti, pentru Copila in cantitate mica, evident.

Apropo de ea, cred ca a fost cea mai fericita de schimbarea de peisaj. Aproape de blocul bunicilor se afla un loc de joaca in care noi ne-am petrecut multe ore, zilnic. Acolo a descoperit jocul cu lopatica si galeata, intai imprumutate, apoi i-am cumparat si ei, ca nu prea era dornica sa le inapoieze pana nu se plictisea de ele. S-a jucat de avea nisip si-n papuci, a umplut galetusa de nu stiu cate ori, s-a cerut data in toate nazdravaniile de acolo si, cand o intrebam daca vrea sa mearga in parc, la copii, ii scaparau ochii de bucurie si repeta si ea: pa! pi! (abrevierile proprii pentru parc si copii).

Si-a facut prieteni din toate categoriile de varsta, preferata ei a fost o fetita de vreo 6 ani, pe nume Alexia, pe care o striga “IE” si, daca pleca in casa sau disparea din raza ei de vizibilitate, o cauta pana aparea. M-am bucurat sa o vad atat de sociabila, mai avem de lucrat la capitolul imprumut si imparti de jucarii, dar na, pentru varsta ei, eu zic ca s-a descurcat ok.

Apropo de jucarii noi, am si eu unele, si asta pentru ca au avut altii grija de mine. Stiti, la noi in familie traditia iepurasului nu a existat, in schimb mama ne cumpara ceva nou de imbracat de Paste si purtam lucrurile respective in zilele de sarbatoare. In cativa ani am avut si eu grija sa pastrez traditia acelui ceva nou, indiferent ce era el, dar anul asta am uitat de treaba asta complet.

Fix pe ultima suta de metri am primit un mic cadou din categoria produselor de machiaj: doua rujuri L’Oreal Color Riche Shine, in nuantele Instaheaven (111) si Only in Paris (112). Mi se par culorile perfecte pentru primavara, un roz pudrat si unul mai zmeuriu, iar textura e si ea una care ma duce cu gandul la primavara, sunt cremoase, hidratante si lucioase. Sunt multe nuante in gama, care mai de care in gama, acestea mi-au placut mie cel mai mult pana acum. Sper sa le port suficient in zilele acestea de sarbatoare, ca as vrea sa le fac review si sa va povestesc cum mi se par, ca am inteles ca sunt la oferta la DM si poate vreti si voi ceva colorat pentru buze de la Iepuras.

Dupa o saptamana de joaca la bunici, ne vom petrece sarbatorile tot cu ei, cu familia reunita, spre deliciul Copilei. E tare amuzant sa o privesc, cum mai apare cineva nou, devine brusc persoana cea mai interesanta pentru ea si primeste cea mai multa atentie… pana apare altcineva nou. Ma mai amuza si felul in care le pronunta stalcit numele si, auzind cuvinte noi, incearca sa le pronunte si pe acelea. Recunosc, e deliciul familiei, iar pentru mine e prilej sa fac un pas mai in spate, sa o privesc (si poate chiar sa ma odihnesc).