Buna sa va fie dimineata de duminica!

Am facut ce-am facut si am ratat postarea de saptamana trecuta, desi nu intentionam. Freamatul sarbatorilor insa a fost mai puternic, asa ca azi mi-am propus sa va povestesc cum am petrecut noi Craciunul, Revelionul si timpul de dupa fiecare. Tineti-va bine, trageti extra-cafea langa voi ca urmeaza muuuulte poze si povesti!

In general, noi de Craciun mergem la parinti, avem noroc ca stau cu totii in acelasi oras si e simplu sa strangem toata familia laolalta. Seara de Ajun am petrecut-o la ai mei, unde am strans toate cadourile sub pom, am desemnat un Mos sa le distribuie, dupa etichete, am facut poze si am filmat.

Cred ca e lesne de inteles cine a fost cea mai cadorisita dintre toti… Copila, normal! Cred ca nu exagerez cand spun ca ne-am intors acasa cu doua sacose mari doar cu cadourile ei: jucarii, hainute, carti si globuri personalizate de la nana ei.

Nu ma plang nici eu, caci Mosul a vazut cat m-am straduit anul asta sa tin totul in fraie, mamicia, casa, mintile si blogul, asa ca mi-a facut foarte multe daruri (v-am povestit aici despre ele). Si unde n-a reusit el… l-au ajutat altii.

In celelalte zile am stat ba pe la parinti, ba la nasi, ba la alte rude. Ne-am reunit destul de des, m-am bucurat ca ne-am strans surori si verisoare, rude de sange sau prin diverse aliante, viitori soti si asa mai departe. Am mancat mult, cred ca in fiecare dimineata la micul dejun am mancat cozonac cu lapte, in rest, fripturi si sarmale si ciorba de burta… oh, belsug! Sunt sigura ca stiti si voi cum e si probabil acuma ne ploua tuturor in gura ca a trecut suficient timp sa ne fie iar pofta de toate.

Fix inainte de Craciun primisem *placa Rowenta Brush&Straight* si nu am apucat sa o testez decat dupa. Mi-am indreptat parul cu ea intr-un mod foarte lejer, cu varfurile intoarse spre interior, dupa cum va povesteam atunci si pe Instastories. Mi-a placut ca parul a ramas lucios si sanatos, mi-a placut ca nu l-a intins si lipit de cap – la forma fetei mele, parul drept, drept nu e o idee buna. Va povestesc mai mult despre ea saptamanile viitoare, cred, urmeaza un review.

Si-au trecut zilele pana la Revelion cu destula repeziciune si ceva emotii pentru noi. Ne propusesem sa mergem la sora mea, la Bucuresti, sa petrecem impreuna, insa cu vreo trei zile inainte am observat pe la nasul Copilei niste secretii… Norocul a fost ca i-au trecut rapid si ne-am putut duce planul la bun sfarsit.

Am ajuns, asadar, pentru Revelion, la Bucuresti, la sora mea. Am zis ca nu ne stresam cu multe pregatiri, dar in final si putinul facut tot a durat toata ziua, mai ales cand mai ai de pazit si o Copila zburdalnica, numai cu ochii pe cele trei pisici colocatare cu sora mea. Ea le striga, ele se fereau ca stiau deja ca intre mai-mai si o palma peste ochi Copila nu se coordoneaza prea bine si ii ies cam la fel. A fost amuzant, a fost singurul om de teama careia au stiut pisicile!

Seara dintre ani am petrecut-o cand la masa cu prietenii, cand alaturi de Copila, in pat, caci somnul ei a fost cam agitat de galagie si schimbarile din jurul ei. Dar nu regret, vor fi putine revelioane pe care isi va dori sa le petreaca impreuna cu noi, asta a fost unul dintre ele.

A doua zi, cat a dormit ea, eu m-am relaxat cu sora-mea, mi-am bagat degetele si unghiile printre cosmeticele ei, strajuita de cele trei pisici care dormeau cracite si linistite, ca dusmanul nu era aproape.

De indata ce lumea si-a reintrat in paine cu activitatile si lucrul, curierul mi-a adus doua pachetele. Primul dintre ele mi-a fost trimis de o colega de facultate si e plin cu bunatati cosmetice din care deja m-am infruptat. Drept sa zic, sunt atat de multe incat nu stiam de ce sa ma bucur cel mai tare. Dar cum a ajuns cand deja ma prinsese si pe mine raceala Copilei (numai ca pe mine m-a tinut 4-5 zile, nu jumatate de zi, ca pe ea), mi-am pregatit o baie calda cu una din bombele efervescente si tare bine a mai fost!

Iar cel de-al doilea continea o pereche de cercei Babacilu. I-am vazut la Irina acum cateva saptamani, mi-au ramas efectiv la inima si nu am reusit sa-mi explic de ce. Nu e ca si cum ii pot purta zi de zi cat timp eu port mai mult bocanci si hanorace sau pijamale de casa, dar m-au atras si am zis ca ii vreau neaparat.

Cand au ajuns si i-am pus la ureche m-a traznit ideea: cerceii astia sunt perfecti, dar absolut perfecti pentru sora mea, pentru ziua nuntii! Si da, ai ei vor fi, clar, mai ales ca are si celelalte bijuterii cu perle si aur pentru ziua respectiva.

La noi acasa bradul inca dainuie si nu prea ne induram deloc sa-l strangem, mai ales cand vedem atata entuziasm pe chipul Copilei cand il vede. Striga tare “baaa ba ba”, adica bradul, pentru cunoscatori. Desi la inceput nu punea mana pe el, acum a prins curaj si tot muta cele doua globuri personalizate pe care le-am primit. Acum e si mai delicioasa ca a inceput sa zica “bebe” cand il vede pe cel cu poza ei. Asadar, ne petrecem dupa-amiezile cu ea in sufragerie sa se bucure de brad, iar seara, dupa ce o adorm, si eu mai scriu sau raspund la comentarii tot in lumina becurilor colorate.

Si pentru ca m-am jucat cu parul si l-am intins, am mai facut un experiment zilele astea: mi-am impletit parul. Faceam asta candva destul de des, dar dupa ce am nascut, au fost fie cozi, fie cocuri si cam atat, nimic impletit sau care sa dureze mai mult de 30 de secunde pe ceas. Dar intr-una din zile m-am gandit sa-l strang asa si sa dezvalui fundita puloverului, parca mi s-a deschis pofta de facut chestii la par, dar timp… ia de unde nu-i.

Cam asa a descurs pentru mine sezonul sarbatorilor de iarna. Iar daca va numiti Ioana sau Ionela sau, de ce nu, Ionut, si cititi aceste randuri, va doresc la multi ani sanatosi si voiosi!

Voi ce-ati facut saptamanile astea?