Ma abat putin de la subiectele pe care le dezbat in mod obisnuit pe blog pentru un subiect mai altfel – sper sa-l primiti la fel de calduros ca si celelalte texte de pana acum. De fapt, tot blogul a facut posibil sa aflu despre Ajungem Mari, o organizatie non-guvernamentala care ajuta copiii institutionalizati intr-un mod mai aparte. O cititoare mi-a scris despre ei si, intre timp, nu doar ca m-am imprietenit cu ea, ci am si aflat mai multe despre asociatie si mi-a placut!

Planuiesc demult sa scriu randurile astea si-am amanat aproape toata vara sa va povestesc. Intai, pentru ca facusem cunostinta doar cu asociatia Ajungem Mari si voiam sa fac cunostinta si cu copiii de care se ocupa. Mai apoi, am facut cunostinta cu copiii si eram prea emotionala sa scriu. In final, cred ca e chestie de inspiratie si moment si ca povestile isi cauta momentul potrivit sa se nasca, sa se scrie si sa ajunga pe blog… Intocmai precum copiii care ajung in viata noastra la momentul potrivit.

Uneori insa, nu se intampla asa. Stiti si voi drame ale copiilor institutionalizati sau a celor aflati inca in familiile lor, dar care nu se bucura de copilaria pe care o merita. Nu vreau sa discutam cazuri concrete, nu vreau sa starnesc sentimente negative, ci vreau sa va povestesc despre cum putem face un lucru frumos, constructiv si creativ pe termen lung pentru copii care merita.

Cand eram mica, auzeam adesea o vorba, ca nu trebuie sa-i dai omului infometat un peste, ci sa-l inveti sa pescuiasca. Cam asa stau lucrurile cu asociatia Ajungem Mari, care si-a propus sa isi canalizeze energia voluntarilor catre a invata si a ajuta copiii din centrele de plasament sa invete, in functie de abilitatile voluntarilor si nevoile si inclinatiile copiilor pe care ii viziteaza. Mai exact, voluntarii viziteaza 2 ore saptamanal un grup de copii pe care ii ajuta la teme, cu care organizeaza activitati practice sau artistice, diverse iesiri sau alte actiuni care presupun petrecerea unui timp de calitate impreuna.

Scriu toate acestea pentru cei care au acest timp de daruit, pentru ca mi se pare o chestie deosebita. Multi dintre noi ajuta mai degraba financiar organizatiile non-guvernamentale si, desi e cu siguranta un lucru bun, probabil ca intuiti ca timpul si atentia sunt mult mai necesare copiilor institutionalizati. Pana la 15 septembrie se cauta noi voluntari care doresc sa se implice in proiect, in special in judete precum Bacau, unde numarul participantilor este foarte mic.

Mi-am dorit sa particip la o intalnire saptamanala cu un grup de copii din Bacau, aveam emotii, dar si cadouri de la Nivea si Ivatherm pe care sa le duc gazdelor mele. M-am bucurat sa gasesc deschidere pentru ideea mea atat la organizatia Ajungem Mari si Directia pentru Protectia Copilului Bacau, cat si la sponsorii anterior mentionati. Micile cadouri oferite au constat in produse de ingrijire de baza utile oricarui adolescent si s-au dovedit a fi pretextul unei discutii interesante. Cei pe care i-am vizitat eu aveau intre 11 si 18 ani, asa ca am dezbatut despre igiena personala, ingrijire, impactul lor in relatiile cu cei din jur, cu persoanele de sex opus si asa mai departe. Sunt sigura ca, daca ne-am fi cunoscut mai bine si mai mult, am fi ajuns la discutii si mai interesante, dar pentru o prima vizita, eu am ramas cu satisfactia de a-i fi cunoscut si cu o cunoastere mai buna a celor cu 10-20 de ani mai mici ca mine.

Asadar, daca aveti de daruit doua ore de energie, entuziasm, cunostinte si vorba buna, gasiti toate informatiile necesare inscrierii fie pe pagina de Facebook a organizatiei Ajungem Mari, fie pe site-ul lor, ajungemmari.ro. Iar daca aveti printre cunostinte oameni care isi doresc sa faca asta, ajutati organizatia sa-si faca cunoscut mesajul si nevoia de oameni care sa se implice – nu trebuie sa share-uiti povestea mea, ci indemnul lor la inscriere, eu scriu ce scriu din proprie initiativa, pentru ca-mi place de ei si pentru a ajuta la raspandirea programului lor.