Buna sa va fie dimineata de duminica!

Pentru noi a fost o saptamana intensa, incheiata cu o petrecere frumoasa in onoarea Copilei, care sta sa implineasca doi ani. Asadar, ne-am tot foit si agitat, care pe unde a putut, ca sa reusim sa ne adunam si sa o sarbatorim frumos.

Pana sa ajungem insa la asta, vreau sa va arat cum ma tin in continuare de treaba si iubesc toamna asta ca-mi da prilejul sa defilez in fuste si pantofi, desi noiembrie bate la usa. Presimt ca-mi va fi mai greu sa ma tin de #cepoartaseptembriejoi colorat atunci cand va veni frigul…

Demersul meu de a-mi ingrosa sprancenele a fost usurat de un nou produs de sprancene, unul atipic pentru mine: am trecut pe gelul pentru sprancene de la Inglot, primul gel de sprancene pe care il folosesc (pana acum, eram fana creion sau fard). Mi se pare ca e mult mai natural rezultatul, mai ales ca nuanta e mult mai deschisa decat ce ar zice manualul ca-mi trebuie – si totusi mi se potriveste foarte bine! Am povestit aici despre el pe larg.

Ziua Copilei va fi saptamana viitoare, asa ca ne-am reunit inca de ieri pentru a o sarbatori, asa cum merita. Ne-am strans aproape toata familia, cu prieteni dragi, si-am umplut-o de atentie, cadouri, zambete si pupici.

I-a placut tortul sau, a fost foarte entuziasmata inca de la ideea de a merge sa-l cumparam, povestisem despre cantat si suflat in lumanari, asa ca fata de anul trecut cand a plans la momentul tortului, in acest an abia il astepta. Cand a vazut ca sosesc invitatii, deja ne tragea la frigider sa aducem tortul, dar a inteles rapid ca il vom oferi spre finalul petrecerii si si-a vazut de joaca.

Cu siguranta a ajutat faptul ca a avut si cu cine. Desi planul era sa rasune casa de glasuri de copii, fiind sezonul racelilor, aproape toti invitatii nostri cei mici au cazut rand pe rand cu cate ceva infectios. Noroc cu tanarul din imagine, prieten de nadejde al Copilei inca de cand dumneaei salasluia intrauterin, iar el abia parasise respectivul domiciliu. S-au jucat foarte frumos si mult impreuna si pe mine, ca de obicei, m-a facut sa remarc ca exista chimie si intre copii. De cand a inceput gradinita, Copila tinde sa devina un pic rezervata spre defensiv-agresiva cu acei copii de varsta ei. Totusi, cu amicul ei nu a fost asa, s-au jucat o multime impreuna si am putut media cu usurinta potentialele conflicte.

In toata agitatia zilei, am apucat in cateva randuri sa ma opresc pentru cateva secunde si sa ma gandesc cat de repede a zburat timpul cu ea si cum nu ar trebui sa-mi doresc sa treaca repede nici zilele rele. Acum doi ani pe vremea asta nici nu banuiam ca urma sa nasc atat de repede (Copila mea s-a nascut la 8 luni, cu fix o luna inainte de termen), iar petrecerea de la 1 an mi-o aduc aminte de parca a fost alaltaieri, nu stiu cand s-a scurs un an!

Mi-a mai trecut prin cap faptul ca rochia pe care a purtat-o a fost primita cand avea nici 2 luni… Atunci ma uitam la ea si mi se parea imensa, nici nu imi puteam imagina cum va arata Copila atunci cand ii va veni si o va purta! Iar acum si-a lasat total in urma alura de bebelus, e o vorbareata si jumatate – nu stiu pe cine mosteneste… oh, wait… sau poate ar trebui sa stiu!

Am fost cam absenta de pe Instagram si Facebook saptamana asta, dar sper ca de maine sa imi reiau ritmul uzual, mi-a lipsit interactiunea cu voi!

Voi ce-ati facut saptamana asta?