Bună dimineața de duminică de pe valea Oltului!

De ieri am pornit la drum, dar azi e practic prima noastră zi de vacanță oficială. E deja al treilea an când legăm câteva zile la munte cu alte câteva la mare și abia așteptam răgazul ăsta în care nu ne odihnim cu mult mai mult, că deh, tot noi avem grijă de copii, dar măcar o parte din administrative (gătit, pus masa, strâns masa) ni le-am luat de pe cap și ne putem concentra mai mult pe a petrece timp împreună.

Cam toată săptămâna am așteptat ziua plecării, așa că mesele au constat mai mult în improvizații cu ce am avut prin frigider, în încercarea noastră de a risipi cât mai puțină mâncare. În același sens, s-a încropit această plăcintă cu iaurt și brânză de vaci, care ne-a fost cină două seri.

Am sărbătorit Copila săptămâna asta, a rămas foarte surprinsă de surprizele pregătite, căci omisese și ea să se uite în calendar. Aproape a plâns de emoție când a văzut prajitura cu mesaj și s-a bucurat enorm că am ales drept dar să îi ducem la circ (când ai casa plină de jucării, încerci să oferi mai mult experiențe). Mai fusesem o singură dată cu ei acum un an și jumătate, atunci le-a plăcut amândurora. De această dată, Băiețel a rezistat cu chiu, cu vai până la pauză, apoi a ieșit la plimbare cu El. Noi am rămas ca fetele să ne bucurăm de spectacol. Momentele artistice au fost simpatice, muzica tare și sonorizarea proastă au fost însă foarte obositoare.

Pregătirile s-au făcut mai eficient de această dată, căci Copila s-a descurcat chiar bine să-și pregătească lucrușoarele. I-a fost util să-i dau o listă cu ce am pus eu în alte vacanțe în bagajul ei (ceva similar găsiți aici, e o listă de la a doua noastră călătorie în străinătate și e orientată pentru avion, dacă v-ar fi utila una adaptată la varsta ei, mai ales acum, că împachetez la dublu, dați-mi de veste).

Ieri a fost ziua călătoriei, am plecat după micul dejun, am făcut popas de prânz la Hanul Paprika din Ozun, unde ne oprim mereu când călătorim spre/prin Brașov. Eu îmi iau întotdeauna papricaș de vită, El își comandă gulaș, sunt preferatele noastre din preparatele restaurantului. Copiii au împărțit un șnițel (da, porțiile sunt suficient de mari cât să împartă și au plecat amândoi sătui).

Drumul probabil a fost cel mai lin din câte am avut, chiar am simțit că au crescur și e tot mai ușor să călătorim împreună. Am ajuns după 6 ore și un pic de stat în mașină, cu puține pauze (căci la puțin timp după masă Băiețel a adormit vreo 2 ore, iar Copila și-a căutat de treabă până a adormit și ea), semnificativ mai puțin obosiți decât altă dată. Aproape că nu s-a plâns deloc, s-a țipat mult mai puțin ca altă dată, am cântat, am dansat, ne-am distrat. Clar devine tot mai ușor de plecat la drumuri lungi pe măsură ce mai cresc. Când am ajuns, am băut un cappuccino decaf comandat de Copilă (ne-a zis că vrea să comande ea la bar ce dorim noi, să plătească și să aducă restul, așa că încercăm să-i încurajăm independența).

După cină, nu a mai rămas energie pentru prea multe activități, am făcut doar o plimbare scurtă în parcul din Căciulata și pe faleza Oltului, după care ne-am întors să ne odihnim după drumul lung.

Sper să avem și noi un concediu liniștit, și voi o săptămână bună. Până atunci vă întreb cu aceeați curozitate,

voi ce-ați făcut săptămâna asta?