Buna sa va fie dimineata de duminica!

A fost prima saptamana in care a fost chiar friiiig dimineata, nu stiu voi cum va mai imbracati, dar pentru mine e o dilema eterna sa pastrez echilibrul intre a nu-mi fi frig afara si a nu muri de cald la birou, unde petrec totusi cel mai mult timp din zi. Nu de alta, dar ma apuca transpiratiile si stric bunatate de machiaj, cam ca cel de mai sus, pe care tind sa-l port zilnic cu mici variatii la ruj.

Nici plimbarile mele cu a mea Copila nu mai sunt lungi cum erau, din motive de nasuc mic si rosu si maini inghetate la amandoua. Dar incercam sa profitam totusi de razele soarelui ca sa mai admiram o frunza, sa mai stam la aer si sa nu ne izolam de tot in casa. Tentatia e mare cand peste tot e frig, sunt virusuri si tot felul de boli si energia e scazuta…

Noroc cu bauturile calde care ma mai scot din amorteala si imi redau nivelul de energie necesar functionarii zilnice. Realizez ca am nevoie de cele doua cani de cafea, intre care mai strecor si un ceai cand sunt la birou. Daca in rutina zilelor de lucru isi face loc usor cea de-a doua cafea, ieri, pentru ca a fost zi libera, m-am luat cu treaba si cu joaca si am uitat sa mai beau ceasca cu numarul doi. Spre seara, am simtit diferenta, deja la 9 eram obosita si simteam somnolenta mult mai abitir ca in zilele in care merg la birou, desi teoretic acelea sunt cu mai multa alergatura si consum psihic si, implicit, cu mai multa oboseala.

Noroc ca imi ramasesera cateva bombonele din pachetul primit saptamana asta de la Tchibo, prin care m-au invitat sa particip la campania lor de #caniexclusive. N-am putut refuza propunerea, mai ales ca era vorba de unul din brandurile de cafea pe care il beau foarte des, asa ca am inscris doua cani. Daca vi se pare simpatica ideea lor, puteti crea si voi cani, iar daca acumulati suficiente voturi, veti primi acasa un set cu doua cani personalizate din care sa va beti cafeaua alaturi de cineva drag.

Cand inca mai erau 10 grade dimineata, am scos la purtare o rochita rosie de lana, in forma de A, care mi se pare ca se combina de minune cu geaca de piele intoarsa. Ii mai taie din dragalasenie fermoarele gecii. Iar pantofii sunt cei luati la inceput de octombrie care, cu putin ajutor, au devenit extrem de comozi, chiar daca tocul e putin peste zona mea obisnuita de confort. Slava Domnului pentru artificiile de largit pantofi!

Daca sunteti din afara Bucurestiului si sunteti fane Instagram, sigur ati vazut si voi eclerele simandicoase de cei care frecventeaza cofetarii precum French Revolution si altele de genul. Ajung atat de rar si cu atatea pe cap in Bucuresti, incat n-am apucat vreodata sa-mi satisfac curiozitatea, dar am ramas cu gandul la ele.

Asa ca imi veti intelege incantarea simtita atunci cand am pasit in cofetaria Cream, foarte aproape de casa si strategic plasata in drum spre gradinita Copilei, si am gasit o vitrina plina cu eclere care mai de care. Ii stiam din plimbarile mele prin cartier de pe vremea cand a mea Copila era mica si ne fataiam in sistem pe stradute laturalnice ca sa doarma, dar n-am mai intrat de atunci pe la ei.

Acum insa am incercat un sortiment, cel care se vede in coltul din dreapta jos in poza, cu vanilie – a fost absolut delicios si mult mai aromat decat orice alt ecler am mancat pana acum. Am mai luat si o prajitura in trei straturi, dintre care doua cu ciocolata, cu o crema super-fina si gustoasa. Clar o sa le mai trec pragul, chit ca preturile sunt mai ridicate decat la concurenta.

Aseara ne-am bucurat de o iesire in grup, la care i-am (re)facut cunostinta Copilei cu o prietena draga mie, Alina. Cititoarele mai vechi sigur o stiu pe Alina de pe blogul meu, dar si al ei, se mai intalnise cu mica mea pe cand avea cateva luni, dar cu prilejul acestei iesiri s-au imprietenit de-a binelea. S-au uitat pe carti, s-au jucat cu puzzle-ul din cuburi (ca doar am plecat echipata de acasa si Alina a fost draguta si inspirata si i-a daruit Copilei un cadou pe gustul ei).

Cu ocazia asta am realizat din nou cata lipsa duce Bacaul de locuri unde sa poti iesi cu adulti, dar in care sa aiba ce face si copilul mic. Noi am iesit la o ora la care restaurantul nu era foarte aglomerat, asa ca faptul ca spre final Copila s-a cam foit printre mese nu a deranjat pe prea multi, insa ea este totusi un copil relativ linistit, abia spre final a inceput sa se ridice de la masa. Ma gandesc insa ca sunt copii si mai activi decat ea, alaturi de care e o provocare sa iesi in locuri de genul asta. Si e pacat, pentru ca sunt familii care ar iesi in formula completa, dar cateodata e atat de mare bataia de cap ca renunti dinainte sa incerci, stiind ca nu ai locuri care sa satisfaca placerea tuturor membrilor familiei.

Cam asta a fost saptamana noastra, una destul de relaxata si linistita, dupa haosul de saptamana trecuta, o meritam si mi-o doream, recunosc.

Voi ce-ati facut saptamana asta?