Buna sa va fie dimineata de duminica!

A fost ultima saptamana de separare pentru noi, caci dupa o perioada de 2 luni si jumatate in care Colegul de apartament a dat pe acasa doar in weekend, din motive de job, in sfarsit lucrurile intra pe un fagas normal. Cred ca fix aceasta saptamana a fost cea mai grea dintre toate, pentru ca in sfarsitul de saptamana trecut el nu a mai avut cum sa vina, iar Copila i-a dus dorul si s-a frustrat teribil din cauza aceasta. 

De aceea l-am si chemat pe prietenul sau bun, Bebele Dragon al Cristinei (apropo, Cris, draga mea, e tot bebe sau e Toddlerul Dragon acum?) Vizita lor a facut ca ziua sa treaca mai frumos si sa nu ne mai gandim la dor. 

Au aparut si luminitele in Bacau, de cateva saptamani chiar. Noi le-am intitulat luminitele lui Mos Craciun, Copila le stalceste tare frumos si a devenit foarte fascinata de ele, ca si de orice alte luminite pe care le vedeam prin geamuri. Asadar, i-am promis ca vom face si noi bradul cand va veni acasa coechipierul meu la decorat.

Saptamana asta a fost cam lipsita de fustite pentru ca mi-am luat de curand niste cizme noi, le-am dus la stramtat dupa cum trebuie sa fac mereu, si inca le mai astept. Am purtat blugi vreo 3 zile, tot sperand ca ma suna doamna care mi le face si ma dduc repede sa le iau, insa se pare ca mai am de asteptat… Si ma tot gandesc la ele, ca-s asa frumoase…

Apoi am cedat si m-am apucat sa scormonesc in dressing si dulap. Am incropit combinatia de mai sus fara sa realizez ca puloverul pufos si fusta groasa si plisata se vor iubi prea mult. Mai exact, puful de pe pulover a umplut cu repeziciune toata fusta si, oricat m-as fi straduit eu sa o curat, in 5 minute aratam din nou de parca as fi dormit in cuibar… Dar v-am intrebat pe Instagram si Facebook si mi-a recomandat o cititoare priceputa sa incerc sa pulverizez fixativ pe hainele de genul asta, se pare ca diminueaza naparlirea.

Si daca tot am purtat blugi, sa va arat una din combinatiile mele preferate: camasa cu multe inimioare si blugii intr-o nuanta deschisa. In mod normal, eu am purtat camasa asta cu blugi negri sau bleumarin, dar imi dau seama ca am fost bleaga sa sar peste combinatia asta pana acum.

Camasa e din material sintetic, i-am uitat compozitia, insa ma incanta macar ca se usuca repede si, daca o las la uscat pe umeras, nici nu trebuie calcata.

Zilele astea se implineste un an de cand am reusit sa zambesc fara aparat dentar. Mi-am zis atunci ca trebuie sa fie cadoul meu de la Mos Craciun, pentru ca asteptam de multi ani clipa. Am povestit intr-un articol despre cum a decurs acest an, ce probleme au aparut si la ce trebuie sa am grija.

M-am jucat si saptamana asta cu un nou produs cosmetic – el e nou pentru mine, dar se afla demult in portofoliul Paula’s Choice. Se numeste Resist Ultra Light Serum si a luat locul cremei de dimineata, ca tot ramasesem fara cea de la Ivatherm pe care am folosit-o de la inceputul toamnei. Imi place ca e intr-adevar foarte lejer pe ten si se absoarbe foarte repede, dar are si o lista de ingrediente impresionanta pentru mine. Printre ele se numara acidul hialuronic, asa ca il aplic pe tenul umed ca sa aiba o baza umeda din care sa atraga apa din piele. 

Si era cat pe ce sa ma mai joc cu ceva nou, un tus de ochi maro, ca tot va povesteam eu ca imi caut unul. Tot batand magazinele de cosmetice, printre pensule si aplicatoare, palete cu multe culori, farduri de obraz (sau blush-uri, cum vreti voi sa le spuneti), cu greu am gasit in aceasta nuanta, peste tot gaseam negru si cel mult gri sau albastru. Ei, si pana sa ajung la casa, printre alte cumparaturi (shhh, se pare ca vine Mosul) am reusit sa-l pierd din cos si mi-am dat seama abia la masina, dupa ce platisem, impachetasem si bagasem in masina totul. Ramane pe alta data, deci, sa pun mana pe el…

Ce va spuneam mai sus? Ca-i promisesem Copilei ca facem bradul cand vine Colegul de apartament. Ne-am tinut de cuvant, iar ea e mega-incantata. In mod normal, noi suntem genul de oameni care impodobea bradul fix, dar fix de Ajun, si nu intelegeam oamenii care alegeau sa-l impodobeasca in perioada dinainte. Dar acum, ca avem Copila, am decis sa facem bradul mai devreme ca sa se bucure ea de el, ca il tot astepta. 

Si Doamne, ce se mai bucura! De fiecare data cand da cu ochii de el (si da des, ca n-avem ditamai vila ca sa se rataceasca prin ea), striga cu entuziasm: Bradutul meeeeeu! Cred ca o sa il despodobim cu mare tristete din partea ei, cand ii va suna ceasul. 

Momentan insa ne bucuram cu totii de  brad si de entuziasmul Copilei, care clar a devenit mai vesela de cand a aparut tatal ei din nou in peisaj, iar bradul a fost cireasa de pe tort. Deja duminica viitoare ne vom bea cafeaua in miros sau cu gandul la cozonaci, caci Craciunul va bate la usa…

Voi ce-ati facut saptamana asta?