Buna sa va fie dimineata de duminica!

Mi-a fost dor sa va scriu asta, dupa absenta de saptamana trecuta, cand am fost prea prinsa cu pregatirile de Craciun si familia. Pe lista putem trece si bradul de Craciun al mamei, pe care-l vedeti mai sus si pe care l-am impodobit, in premiera, impreuna cu sora-mea si Copila. A fost chiar amuzanta activitatea si ne-am filmat cu timelapse – ca sa nu imbatranim uitandu-ne la un clip cu viteza reala.

Dupa cum ati intuit probabil, ne-am deplasat cu mic, cu mare si cu daruri la bunici pentru a ne petrece sarbatorile de Craciun. Punctul de atractie a fost vizita Mosului din seara de Ajun, ne-am dorit ca a noastra Copila sa-l cunoasca, pentru ca parea interesata si zicea de cel putin 10 ori pe zi Nu mi-e frica de Mos Craciun! din proprie initiativa.

A fost chiar ok in final, ma asteptam sa isi schimbe putin perspectiva cand il va vedea si sa se lase cu vreo doua lacrimi, insa nu a fost asa. A stat la noi in brate, nu i-a vorbit prea mult, dar i-a multumit de fiecare data cand i-a oferit un dar (si fiind atatea neamuri laolalta si fiecare punand ceva in desaga Mosului pentru ea, a tot primit). Ba mai mult, intindea mainile sa le primeasca si pe ale celorlalti si ne-a ajutat pe toti sa le desfacem dupa plecarea Mosului.

Am facut si o poza cu Mos Craciun, Copila a stat in bratele mele, n-a vrut pe genuchiul Mosului si noi n-am insistat ca sa nu stricam prietenia. A cantat Mos Craciun cu plete dalbe zile intregi, inainte si dupa intalnire, inca mai pomeneste intalnirea cu el si il mai asteapta – nu prea a priceput ea ce inseamna la anul.

Mosul a fost generos cu toata lumea, iar eu am furat nitel startul cu niste pachetele primite de la Ivatherm si Bioderma fix in ultima zi lucratoare. Au fost niste cadouri tare dragute inainte de intrarea in vacanta, iar Mosul s-a ocupat de restul in seara de Ajun.

Cadoul cel mai reusit este cel ales de mine, cum altfel? Am si avut noroc sa gasesc intamplator ceva ce imi doream demult: o pereche de cizme lungi, numai bune de purtat cu fuste si rochii. Sigur o sa le vedeti curand in tot felul de combinatii, deja le-am purtat in fiecare zi de Craciun alaturi de tinutele pe care vi le-am aratat aici. Alaturi de ele, am mai gasit intre darurile Mosului cate ceva de imbracat, ceva de mancat, de gatit, dar si ceva de makeup.

Intorsi in Bacau, ne-am facut de treaba fiecare cu ce a putut: Copila e in vacanta, asa ca eu mi-am luat concediu sa stau cu ea acasa, iar Colegul de apartament continua pe baricade.

Cumva imi e greu sa regasesc ritmul atator luni de stat acasa, desi n-au trecut decat 4 luni de cand sunt din nou in campul muncii. Si ea s-a schimbat mult in lunile astea, pe de o parte e totul mult mai amuzant: vorbeste continuu, spune tot felul de traznai, canta cand nu vorbeste si e o incantare. Pe de alta, mai sunt chestii administrative de rezolvat, gen mancare, si ea saracuta ar vrea sa ne jucam non stop, de parca ar vrea sa compenseze pentru lunile astea in care nu m-a avut doar pentru ea.

Cand reusesc sa ma detasez de sarcinile casnice, ne jucam continuu si totul e perfect. Cand mai apare cate ceva de facut, se mai lasa cu frustrari si varsari de lacrimi, desi destul de des e bucuroasa sa ma ajute. O vad mult mai hotarata si ambitioasa, mai abila si mai isteata, imi trebuie multa rabdare si creativitate sa intorc anumite situatii din drumul sigur catre dezastru, iar cand situatia o cere, fermitate sa nu o ia totul la vale sau empatie sa-i linistesc supararile.

Aseara, spre exemplu, am decis sa facem o chestie noua, si anume sa iesim doar noi 3 la cina, fara un motiv anume. De iesit, am iesit doar in gasca pana acum. De cele mai multe ori, cand era cazul sa mancam mancarea gatita de altii, comandam pentru acasa. Dar ieri voiam sa mai iesim si sa mai schimbam decorul, asa ca ne-am pornit.

A fost o experienta tare draguta, Copila a mancat aproape o treime din mancarea tatalui ei, a gustat si de la mine din farfurie, dar mai incantata a fost de limonada comandata. A fost destul de rabdatoare, luasem si noi ceva jucarii de acasa si am avut noroc de o masa mai in capatul salii cu multe puncte de atractie: semineu, brad, decoratiuni de Craciun. Au mai fost si oameni prietenosi in jur, care i-au zambit si au salutat-o, iar ea le-a raspuns. A avut cateva chiuieli si tipete in program, am intervenit prompt explicandu-i de ce nu tipam, pentru ca mai sunt oaspeti care mananca si nu vrem sa deranjam. Ea s-a linistit repede si nici n-am simtit priviri sfredelitoare, semn ca oamenii pot fi intelegatori in preajma unui tanc simpatic de 2 ani care totusi nu zbiara non stop.

A plans in schimb cand am plecat, am luat-o pe sus, ca nu voiam sa deranjeze totusi, in timp ce o imbracam si ii explicam ca trebuie sa mergem. Ne-a zis si ea ca mai vrea la restaurant, pesemne ca s-a simtit bine – mancarea stiam deja ca i-a placut. I-am promis si noi ca vom mai veni, dar ca acum e timpul sa mergem acasa, ca vor veni alti oameni infometati care vor sa manance si nu au unde sta, decat la masa noastra.

Acasa am ajuns cu zambete si chiote si povesti despre ce a mancat si baut fiecare si despre ce a vazut peste tot, asa ca n-au ramas traume, ci doar amintirile placute.

Data viitoare cand vom sta la povesti, va fi din 2019, asa ca va doresc sa petreceti noaptea dintre pentru sufletul vostru si sa aveti un an cu liniste, dragoste si realizari.

Voi ce-ati facut saptamana asta? Dar anul acesta, care a fost cea mai tare realizare?