Bună să vă fie dimineața de duminică!

Scriu textul ăsta dintr-o parcare, unde m-am așezat în portbagaj cu Băiețel în sistem. A adormit într-o plimbare și mi-a fost teamă să îi stric somnul, așa că am decis să îl las să doarmă liniștit în sistemul nostru Lenny Lamb Upgrade. Atâta doar că mă cam doare un genunchi (thank you, Lyme disease) și cum nu aveam unde sta să mă și ridic ușor, am deschis portbagaju și m-am așezat. Elegant. Ca o doamnă. Trebuie să fiu o priveliște tare neobișnuită.

Dar să trecem la cele întâmplate săptămâna asta, care, după cum vă așteptați și dacă mă mai și urmăriți pe Insta stories, s-au învârtit în jurul copiilor.

Luni ne-am plimbat pe insula de agrement din Bacău. Se anunța mohorât în restul săptămânii, așa că am îmbarcat copiii și ne-am plimbat acolo, mă aștept să nu mai ajungem anul acesta.

Inițial am stat pe o banca la povești eu și Copila, în timp ce Băiețel își făcea primul somn al zilei în căruț. Era absolut pustiu locul de joacă, așa că draga de Copilă s-a putut juca în voie.

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Am făcut și o scurtă plimbare la Lidl, de unde am luat câteva lucruri de bebe pentru Băiețel. Îmi place calitatea hăinuțelor, imprimeurile acestei colecții mi s-au părut tare frumușele, așa că am adăugat câte ceva în garderoba de toamnă.

Apropo de Băiețel, cum săptămâna viitoare împlinește 6 luni și ne apropiem de pragul diversificării, a primit pre-lingurițele NumNum. Sper sincer sa ne fie utile pentru că vreau să merg tot pe autodiversificare, cum am făcut și când a fost rândul Copilei, însă ea a acceptat foarte târziu și foarte greu texturile piure-uri lor și ale supelor cremă. Așa că mă bazez pe aceste ustensile să îl împrietenesc timpuriu pe Băiețel cu ele.

Copila a fost fascinată de niște lebede văzute pe Bistrița, când am fost pe insulă. Le-a tot pomenit zilele astea, ea a și ascultat adesea povestea Lebedele de H.C. Andersen și cred că abia acum a putut să asocieze imaginea cu personajele din poveste.

Pentru că săptămâna aceasta s-a tot trezit înaintea lui Băiețel, am profitat de clipele libere să mai lenevim amândouă în pat. Într-o dimineață am scos cartea Ioanei Macoveiciuc despre emoții, o cumpărasem într-o perioadă când a tot primit cărți de la restul familiei și am decis să mai amân momentul cunoașterii ei. Diminețile acestea au fost perfecte pentru a o citi, ba chiar a ales sa citim și la prânz, și seara, înainte de somn tot din această carte.

M-am bucurat că la emoția uimirii a dat ca exemplu că și ea a fost uimită când a văzut lebedele. Iar poveștile pe care le cere de fiecare dată sunt cele cu vinovăția și cu invidia. Aș crede că nu e întâmplător, ci că încearcă să proceseze ceea ce tot simte ea în ultima vreme, legat de fratele ei, de mine, dar și de putinii alți copii cu care a intrat în contact.

Apropo de contact cu alți copii, draga de ea nu prea mai rezistă acasă. Frustrările se adună de toate părțile, Băiețel va necesita timp suplimentar pentru mese, vremea rece ne încurcă programul de ieșit afară, așa că plănuim să o ducem la grădiniță. Nu a mai fost din martie, intre timp am transferat-o la o grădiniță de stat și am mari emoții și pentru felul în care se va acomoda, și pentru covid. După ce a fost destul de reticentă când i-am spus în vară despre schimbare, acum spune ca abia așteaptă.

Am profitat de una din ultimele dimineți acasă să facem împreună pancakes cu banane, potrivite și pentru meniul meu fără lactate și soia. Am folosit de astă dată rețeta de la Mâncarea Șugubățului, au ieșit niște pancakes mai consistente și se fac ceva mai rapid decât cele MamaMag despre care v-am mai spus.

Și cum copiii au dormit mai mult în contratimp, mie mi-a rămas puțin timp pentru mine. A fost psihic o săptămână cam dificilă, am fost foarte încordată, mi-a fost greu sa îmi păstrez calmul. În așteptarea grădiniței, Copila e tot mai nerăbdătoare, Băiețel dă semne că ar avea încă o alergie, așa că a avut și momente foarte agitate, care m-au solicitat destul de mult. Desigur, fără sprijinul tatălui lor aș fi fost mult mai dărâmată, dar din păcate se adună multe de făcut pe timpul cât e el acasă și abia reușim să facem strictul necesar și să ne ocupăm de copii.

Am avut și zile mai bune, asta e cert. Sper să recapăt niște vlagă și energie, să mă bucur mai mult de perioada asta. Ei cresc atât de repede, și ultimul lucru pe care mi-l doresc e ca ei să își amintească de mine ca o mamă stresată de treburile casnice, chiar îmi doresc să fiu mama aceea jucăușă…

Voi ce-ați făcut săptămâna asta?

(Visited 3 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!