Buna sa va fie dimineata de duminica!

Multe s-au mai intamplat in ultimele doua saptamani, de cand n-am mai stat la povestile noastre de sfarsit de saptamana… Am sa le iau pe rand, desi daca ma urmariti pe social media, cu siguranta le-ati vazut si pe cele bune, si pe cele rele.

Intai de toate, sa va povestesc despre escapada noastra la munte de saptamana trecuta. Am fost la Pojorata, ne-am cazat la pensiunea Perla Raraului si cu siguranta e cea mai faina din cele in care am stat in Romania. Pe langa camerele frumoase, spatioase, cu mobilier si dotari de calitate, ni s-au servit si mese bogate si delicioase, cu bauturi din partea casei. Ne-am simtit foarte bine primiti si am fost foarte bine tratati.

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Pe langa facilitatile pensiunii, si peisajele sunt frumoase in jurul ei. De vizitat la pas, nu prea ai ce, trebuie sa pleci mereu cu masina daca vrei sa te plimbi. Noi am fost destul de statici, partial pentru ca aveam nevoie de odihna, partial pentru ca vremea a fost destul de urata in timpul sederii noastre acolo. In plus, vazusem de doua ori Transraraul (dupa cum v-am aratat aici si aici), care e aproape de locul in care am stat noi, iar manastirile nu erau pe lista noastra de vizitat, cu un copil atat de mic.

Am fost intr-o singura plimbare, la Salina Cacica, insa ne-a dezamagit profund. Pe langa faptul ca e o salina foarte mica si inghesuita, prea putin amenajata, inauntru e un miros ingrozitor de motorina – zic ei, din cauza faptului ca e o salina activa. Distractia nu s-a oprit aici, ca sa intram a trebuit sa si coboram niste scari sinuoase si alunecoase, cu a noastra Copila in brate. Poate nu ar fi fost atat de deranjanta toata treaba, insa cand am ajuns si am vazut ca se coboara pe scari, Colegul de apartamenta intrebat-o pe doamna care vindea biletele daca ne recomanda sa intram cu Copila, daca nu sunt periculos de coborat scarile cu un copil in brate, iar doamna l-a cam luat la rost.

Inauntru ne-am simtit atat de rau, din cauza mirosului si a culoarelor stramte si urate, ca am iesit rapid. Copila era destul de timorata, fie de intuneric, fie de miros, fie de nervii nostri… Cine mai stie?

Ei in schimb i-a placut sa alerge prin curte cat a fost ziua de lunga. Si-a plimbat elicopterul si carutul de papusi dupa bunul plac, se mai oprea la o joaca si-o alintatura in leagan, la o pauza de somn si o lua de la capat.

Insa partea ei preferata a fost cu siguranta joaca impreuna cu animalele. In curtea vecina se afla o gospodarie cu gaini, rate, iepuri, catel, pisici, iar ea facea ce facea si ne lua la plimbare acolo. In poza e cea mai buna prietena a ei, Bella, cu care s-a tot pupat pe nas de fiecare data cand intorceam capul, pana m-am plictisit sa o opresc. S-a vazut ca i-a priit si i-a placut vacanta asta, a dormit bine si parca s-a intors mai inalta.

Ne-a priit si noua odihna si compania placuta a nasilor, iar din cand in cand, pe rand, am strecurat cate o sauna. Mai faceam si in trecut, pe vremea cand mergeam saptamanal la bazin, dar de cand am nascut, am rarit-o cam de tot. Poate cand o sa reincep mersul la birou, o sa reiau si acest bun obicei.

Si daca v-a atras atentia oja de pe unghii, este o miniatura Kiko primita de la sora mea ca suvenir la intoarcerea din luna de miere. N-am reusit sa ma dumiresc de pe ambalaj ce nuanta este, dar dupa cum va povesteam in roundup-ul de luna trecuta, imi seamana cu o oja OPI pe care am iubit-o si a rezistat ok pe unghii.

Tot in RoundUp v-am povestit si despre comanda Paula’s Choice, pe care am ridicat-o de la posta fix inainte sa plecam la munte. Si pentru ca zilele trecute au avut o oferta faina, cu ceva produse gratuite, am mai dat una. Sa vedem cum o sa mi se para produsele cand vor ajunge.

Si de bine ce petrecusem la munte, in a doua zi acasa am fost trezita de telefoane insistente. Asa am aflat ca unei prietene i s-a facut foarte rau in tren si am fost rugata sa anunt familia. Initial, eram atat de buimaca incat nu am inteles bine numele – sau poate interlocutoarea nu mi l-a zis corect, pentru ca si ea era foarte agitata (cu siguranta si eu as fi fost daca eram langa cineva care se lupta intre viata si moarte). Cert e ca s-a dovedit ca o cunosteam pe fata din tren, ca eram prietene si ca, dupa zeci de minute de resuscitari, n-a mai putut fi salvata.

O parte dintre voi s-ar putea sa stiti despre cine vorbesc, este Mihaela, fata care se ocupa de magazinul online Blacknight. Noi ne cunoscusem acum doi ani si jumatate, nu doar ca avusesem colaborari pe blog, dar purtasem si discutii mai de suflet, vorbeam din cand in cand de-ale noastre si m-a intristat peste masura ce i s-a intamplat. Am primit rugamintea familiei de a va anunta ca momentan activitatea magazinului este oprita, site-ul nu functioneaza pana la o alta decizie a membrilor familiei. Si-au dorit astfel sa stiti ca a existat un  motiv foarte serios pentru care comenzile nu se mai onoreaza, de duminica, de cand s-a sfarsit Mihaela.

Priveghiul si inmormantarea Mihaelei sunt printre cele mai triste evenimente la care mi-a fost dat sa particip, m-am intors ravasita de acolo si mi se strange stomacul de fiecare data cand ma gandesc la fata asta frumoasa si prietenoasa, care s-a pierdut la 40 de ani. Ma intreb ce lectii trebuie sa invat de aici, caci clar nu a fost intamplator faptul ca am cunoscut-o si ca am fost implicata, chiar si putin, in povestea trecerii sale in nefiinta.

Una dintre ele, cred eu, e sa ma bucur mai mult de prezent si de simplul fapt ca traiesc. Ca il am pe Colegul de apartament ca si partener de viata, ca impreuna avem o Copila minunata… M-au marcat cuvintele pe care mi le-a zis sotul Mihaelei la sfarsitul inmormantarii: A fost o femeie minunata, iar eu nu am apucat sa ma bucur de ea. Ei erau casatoriti de putin peste 2 ani.

Ma uit la ritmul in care traim, la responsabilitatile care ne apasa si pe care parca tindem sa ni le tot asumam si cred ca uitam tot mai des fix de chestia asta: sa ne bucuram de oamenii pe care ii avem alaturi. Iar eu asta mi-am propus, sa ma bucur de astia dragi ai mei, de compania prietenilor dragi si a familiei, ca si-asa petrecem prea putin timp impreuna si cine stie cat vom mai avea ocazia sa o facem?!

In alta ordine de idei, Copila mea a implinit zilele trecute 1 an si 9 luni si august e ultima luna din concediul meu de maternitate… Dar despre asta, o sa va povestesc mai multe in saptamanile urmatoare.

Voi ce-ati facut saptamanile astea?

★ Beauty Blogger
★ Skincare Addict
★ Coffee Lover
★ 30
★ Bacau
★ adina@septembriejoi.com

(Visited 299 times, 1 visits today)