Buna sa va fie dimineata de duminica!

Nu am mai scris aici demult, mai mult decat as fi crezut. A fost o pauza neplanificata, provocata de oboseala si o stare de sanatate nu tocmai buna. Nu stiu daca m-a trantit astenia sau pur si simplu oboseala acumulata, insa de cateva saptamani am adormit la ore la care nu mi-a mai ramas timp de blog, din pacate. Inclusiv in weekend-uri, pe somnul Copilei, fie am dormit, fie m-am ocupat de alte lucruri care necesitau atentie urgenta, asa ca blogul, din pacate, a ramas cam nepopulat.

Nici pe social media nu am mai fost atat de activa cum mi-a placut, motivul fiind acelasi: job solicitant, treaba acasa, joaca cu cea mica, nevoie maaaare de somn.

Cu a mea Copila a inceput sa fie ceva mai simplu de iesit, nu mai trebuie stat langa ea la fiecare pas, devine incet, incet si mai independenta, si mai descurcareata. In ultima perioada, cand am mai iesit, m-am simtit mai relaxata si mai degraba partener de joaca decat indrumator. Mi-a fost si mai usor sa beau cate o cafea cu ea prin preajma…

Vad insa ca si ea a resimtit perioada mea nu tocmai fericita. M-a intrebat adesea daca ma mai doare una, alta, de ce ma mai plansesem eu in ultimul timp. M-a tot pupat sa-mi treaca. M-a tot intrebat daca sunt obosita, m-a consultat cu trusa ei de doctor de jucarie… Mi-a fost si mai mare dragul de ea.

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

E un omulet tot mai istet, cu replici, cu idei, cu personalitate. Si eu ma simt tot mai nasol atunci cand nu am timp sau vlaga pentru ea, asa cum a fost in saptamanile astea. Am simtit-o si pe ea mai dezechilibrata, mai irascibila si derutata.

In schimb, daca suntem impreuna, daca ne jucam si ne intelegem bine, ea e mult mai maleabila si mai intelegatoare. Insa nici sa te prefaci cu un copil nu merge, pentru ca el intelege dincolo de cuvinte. Iar eu pot doar sa sper ca ultimele zile linistite sa fie inceputul unei perioade mai bune.

De altfel, asa mi s-a si facut dor de scris. Am tot simtit impulsul de a scrie in saptamanile astea care au trecut, m-am umplut de vina si regrete ca au trecut zilele de postat si eu am lasat linistea sa se astearna peste blog. Pentru ca efectiv nu ma simteam in stare sa scriu. Pentru ca am adormit la ore rusinos de mici. Pentru ca nu voiam sa scriu doar ca sa fie scris. Ci sa scriu de drag.

Asa mi s-a intamplat acum, cand e liniste in casa, niciun foc de stins sau vreo urgenta de rezolvat. Iar eu parca nu-mi gaseam locul. Si-atunci m-am gandit ca poate locul meu in acest moment e in fata laptopului, ca sa ma destainui voua.

Pentru ca mi-a fost foarte dor de locul asta, sa ma aflu in fata ecranului, inspirata si cu chef de impartasit voua ce s-a intamplat cu mine de am tacut atat de mult.

Si acum, ca am terminat cu povestile despre muncit mult-dormit mult, sa va zic ceva util pentru cititoarele mele din Bacau: a aparut un pachetomat Posta Panduri in Carrefour-ul de pe strada Mioritei, ceea ce ieftineste costurile de transport pentru comenzile la Farmacia Tei/Bebe Tei. Inca nu am apucat sa testez serviciul, dar daca aveti experienta cu serviciile de transport Posta Panduri, poate ne povestiti in comentarii cum decurge totul.

Voi ce-ati facut saptamanile astea?

(Visited 762 times, 1 visits today)

Citeste si...

Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!