Bună să vă fie dimineața de duminică!

M-am dezobișnuit atât de tare de tastatura laptop-ului meu încât mi se împleticesc degetele pe ea… Probabil ați sesizat și voi pauza (prea) lungă pe care am luat-o în ultima lună și care nu a fost planificată. Nu mi-am propus să mă las de blog, nu mi-am alocat un timp anume pentru ea… ci pur si simplu m-a luat valul vieții, am avut multe de făcut și timp puțin spre deloc, așa cum probabil li se întâmplă multora dintre noi.

Din păcate, însă, am sacrificat un colțișor din mine de care îmi era tare dor. Și deși m-am tot gândit (cum) să mă reapuc de scris, abia azi am simțit nevoia să o fac. A fost efectiv ceva simțit, și nu planificat, și m-am așezat la biroul de la care mi-am scris cele mai multe dintre textele de pe blog, în camera în care m-am transformat ca om și în care mi-am petrecut cel mai mult timp din ultimii 2 ani și jumătate.

Și pentru că pauza a fost atât de lungă, trebuie să vă împărtășesc cel mai important lucru pe care l-am făcut în acest timp: o vacanță în trei în Tenerife. Iar dacă mă urmariți pe Instagram și/sau Facebook, poate ați văzut deja că am început să împărtășesc momente din ea.

O chestie tare drăguță care mi s-a întâmplat în aeroport a fost că am întâlnit o cititoare a blogului datorită unei crize de plâns a Copilei. Plânsul ei a atras atenția asupra noastră, Diana, cititoarea de care zic ne-a văzut și a venit la noi abia după ce Copila a mâncat și s-a liniștit (vă jur, copilul ăsta e numai bun de jucat în reclamele de la Snickers, nu te înțelegi cu ea când îi e foame). Abia după ce am stat de vorbă cu ea câteva minute m-am întors la Colegul de apartament, care mi-a spus că aveam ceva între dinți… :) Am roșit instantaneu, dar apoi m-a umflat râsul și-am realizat că, dincolo de ce scriem și simțim și imaginea pusă la punct pe care oricine vrea să o aibă în public (mai ales când ai rar ocazia să întâlnești oameni care te citesc de mult timp), n-am făcut decât să îmi dezvălui latura umană.

De fapt, de aceea am și simțit nevoia să vă povestesc momentul, dincolo de intenția de a face haz de necaz, ci mai degrabă să știți ce bine e pentru aceia dintre noi care-și expun chipul, ideile și sufletul online, să vă cunoască pe voi, cei din partea cealaltă a ecranului, chiar și după o criză de plâns a copilului, când au mâncare între dinți.

Despre vacanța în Tenerife mi-am propus să scriu un articol separat, în care să vă povestesc despre cum a fost să călătorim acolo cu Copila noastra de 2 ani și șase luni, precum și despre lista pe care am folosit-o pentru a face bagajele, de care sunt tare mândră și pe care plănuiesc să o folosesc mult timp de-acum încolo pentru deplasări. Ați fi curioși să o pun aici, pe blog?

Ieri am avut parte de o altă premieră, am participat la conferința Revoluția Iubirii, organizată de Centrul Părinții Spun Prezent din Bacău, la care am avut plăcerea de a-l asculta în persoană pe Gașpar Gyorgy. Îl mai ascultasem pe Gașpar vorbind despre relațiile de cuplu într-o conferință a Ioanei Macoveiciuc (Prințesa Urbană) pe care am urmarit-o online acum doi ani, sau in diverse interviuri online, dar e altceva să îl auzi în persoană. Mi-am propus să povestesc pe blog și cu ce am rămas după ce l-am ascultat pe Gașpar, trageți-mă de mânecă pentru că e unul din cei mai interesanți oameni de ascultat.

Până una, alta, m-am întors aici, cu drag și dor, și sper ca pauzele să nu își mai croiască locul în colțișorul meu de Internet.

Voi ce-ați mai făcut săptămânile astea?