Am adormit pe la 11 uitandu-ma la un film si m-am trezit la un moment dat din cauza zgomotului. Nu am reusit sa mai adorm.

Trecand pe langa geam am observat ca afara ninge. Normal ca ninge, e decembrie, desi vremea numai normala nu a fost toamna asta. Lucrurile par ca se aseaza pe fagasul normal: 1 decembrie, lumea sta acasa, mananca, bea ceva, se uita la TV, urmeaza Mos Nicolae, pregatirile de sarbatori, Mos Craciun, Revelionul…
Nu stiu ce sa zic si cu decembrie asta… Mi-ar placea sa zic ca sunt innebunita dupa el, ca ador sa vad fetele oamenilor cand desfac si se bucura de cadourile facute de mine, ca ma bucur de ziua patriei, ca ma incanta faptul ca toti suntem mai buni, ca ma gandesc din septembrie la ce voi purta de Revelion…
Nici nu pot spune ca sunt Grinch sau ca detest decembrie din toata inima, insa ma cam zgarie pe creier ipocrizia afisata in ceea ce priveste ziua nationala si febra asta a bunatatii care cuprinde pe toata lumea si faptul ca in loc sa ma bucur de beculete in zilele Craciunului, le vad intinse de prin noiembrie.
Imi place luna asta pentru ca ma gandesc de obicei din timp la ce le-ar placea alor mei, incerc sa le fac mici bucurii, insa ma streseaza putin goana asta dupa cadouri. Pana la urma, oricat de cliseistic ar suna, stiu ca prilejul de bucurie, mai ales al mamei, va fi ca ne vom aduna acasa si ca vom lua macar o masa in familie. Vom vizita bunicii si apropiatii si ne vom ura lucrurile uzuale, vom sta la un pahar de vorba si vom depana povesti.
Nu voi da mesaje intregii agende in niciuna dintre noptile celebre, prefer sa sun cei 5-10 oameni apropiati pe care vreau sa-i aud sa le spun doar “La multi ani” si “Sa iti mearga bine”, fara sa le aduca anul nou sau spiritul Craciunului ceva.
Iar cu zapada, ce sa zic? Daca as sta in casa sa ma uit pe geam cu o ceasca de ceai in maini nu m-ar deranja deloc. De fapt, e frumos sa mergi prin zapada spre cei dragi, dar numai cand stau la cateva blocuri distanta si iti permiti sa mergi pe jos, fara sa fii nevoit sa scoti masina din parcare. Dincolo de asta, zapada is a pain in the ass! Eu vreau sa vin des acasa, nu sa raman blocata la Bacau. Vreau sa merg pe jos la serviciu (mersul pe jos face piciorul frumos, nu?), ori baltile si fleoscaiala post-zapada ma vor exaspera! Din partea mea, sa ninga pe 24 si sa se opreasca pe 1!

De obicei, eu impodobesc bradul la mine acasa. Fac asta cam de zece ani si, daca sor’mea e prin preajma, de obicei o chem sa puna ea varful (deh, mezini). Intotdeauna am impodobit bradul in dupa-amiaza Ajunului si nu prea inteleg de ce unii il impodobesc cu zile inainte. Noi tinem de obicei bradul pana dupa Sfantul Ion, asa ca doua saptamani (de cules acele de sub el si de prin casa, printre altele) sunt suficiente. Ala e timpul lui, atunci il avem!
Iar cu Revelionul iarasi am dileme. I’m not exactly a party animal, iar anul asta iub lucreaza sigur de Revelion, iar eu am mari sanse sa lucrez pe 31-1-2, asa ca vom sarbatori prin munca. Ma entuziasmeaza faptul ca Noul An ma prinde cu un punct taiat de pe lista de rezolutii, iar altele planificate amanuntit, asadar anul asta n-a trecut chiar degeaba. Insa regret ca a trecut anul, asa cum trece mereu timpul, prea repede. Cand a trecut? Asta ma intreb adesea, ca parca mai acus era decembrie 2009.
Presupun ca ceea ce voiam sa va spun e ca eu am sentimente nedefinite vizavi de decembrie si sarbatori. Mi-a venit chestia asta tot citind si auzind pareri ori prea infamate, ori prea lipsite de entuziasm.
Pana una alta, decembrie tot a venit si va doresc sa-l petreceti asa cum va doriti!

http://blog.razvan-voiculescu.ro/peisaje/decembrie-intr-un-colt-de-sat-sirnea-brasov/
http://www.de-contabilitate.ro/articole/24_decembrie_va_fi_o_zi_libera_1251.html

(Visited 54 times, 1 visits today)

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

★ Beauty Blogger
★ Skincare Addict
★ Coffee Lover
★ 32
★ Bacau
★ adina@septembriejoi.com