Acum 24 de ani, in acest minut venea pe lume o mogaldeata de fetita… Daca era baiat, s-ar fi numit Ciprian. Asa, a fost fata si i s-a dat un alt nume, care oricum nu i-a placut niciodata, insa la un moment dat a consolat-o faptul ca Ciprian nu i-ar fi placut nici atat.
Trecut-au 24 de ani de atunci… Acum, mogaldeata a ajuns la 1,83 si 60 kg. Lumea o lauda ca a terminat o scoala si ca a reusit sa isi gaseasca un loc de munca in jungla aia din Bucuresti (in orasul meu, locurile de munca pentru tineri cu facultate sunt cvasi-inexistente, majoritatea celor de varsta mea lucreaza sub pregatirea lor sau nu lucreaza deloc). Nu prea ii place ei acolo, nu se vede cu un copilas al ei in Bucuresti. Nu e ea batrana, dar ceasul biologic ii aminteste ca a vrut mereu sa fie o mamica tanara.
Pentru noul an din viata ei are planuri mari: sa plece din Bucuresti, sa isi ia o casa si sa devina o doamna cu acte in regula. Spera ca pana la 25 sa faca astea in asa fel incat 26-ele sa o prinda cu mogaldeata ei in brate.
Acum 21 de ani nu eram asa suparata ca trece timpul… |
Ce a aflat in atata amar de timp? Ca fanteziile de copil nu se aplica in viata reala, ca nu are rost sa invidiezi viata aparent perfecta a vecinei de la 3 sau a prietenei din copilarie pe care o vezi coborand eleganta dintr-un coupe Mercedes C Kompressor. Ca daca vrei si te zbati, de multe ori ai, dar nu reusesti mereu. Ca e important sa aiba cine sa te tina in brate seara, dar nu trebuie sa suporti toate mojiciile lumii pentru un barbat.
Ca cel mai important este sa nu renunti!
P.S.: Pentru ca am decis sa ma inscriu cu postarea aceasta si la concursul organizat de Jovis si pentru ca e ziua mea, m-am hotarat sa va fac un cadou: sa explic de nde vine nick-name-ul meu. Cand am hotarat sa-mi gasesc un alter-ego, mi-am amintit ca in copilarie cineva imi spunea “Sandy Bell” pentru ca imi purtam parul lung prins in codite. Mi-a placut ideea, dar m-am gandit sa il aduc putin in prezent, ca sa ma reprezinte. Ei, aici intervin tendintele usor depresive ale zodiei si m-am gandit sa-i schimb scrierea ultimei silabe si sa scot “n”-ul… Si asa am ajuns la Sadie!
Comments
IrinaSeptember 4, 2010
Ramona J.September 4, 2010
SadieSeptember 5, 2010
SadieSeptember 5, 2010
vioricagheSeptember 6, 2010
SadieSeptember 6, 2010