Buna sa va fie dimineata de duminica!

Nu stiu cum e la voi, dar la noi e de-a dreptul iarna, asa ca imi pare vreme imbietoare pentru un ceai aromat, intru incalzirea trupului si sufletului, la final de saptamana calda, de altfel.

Pentru noi n-a fost o saptamana tocmai usoara pentru ca de luni am luat-o de la capat cu bolitul la capitolul Junior si am cam bajbait un pic pana sa intelegem ce are. Recoltarea de analize, tratamentul de administrat si-au pus amprenta pe nervii tuturor, mai ales ca nu era prima saptamana greu incercata. Pot sa zic ca m-am resimtit din plin si vad si la draga mea Copila schimbari in comportament din cauza experientelor traumatizante.

Sper totusi sa-si revina pe toate planurile, veselia oricum i-a ramas (mai putin cand facea febra). In vremurile cu mult stat in casa, ii lipseste socializarea, asa ca atunci cand imi prindea telefonul, vorbea cu bebe de pe ecran. Momentan, primeste telefonul doar blocat, am noroc ca e cu amprenta si nu-l poate deschide. Codul nu l-a ghicit… Inca!

Chiar daca nu am iesit pe afara cine stie ce, macar mi-am pregatit echipamentul de timp frumos: o crema cu SPF 50, Frezyderm mai exact (preferata mea de anul trecut), din care mai am ceva, ceva si trebuie sa o termin, rujul Milani Dulce Caramelo, care se vede absolut minunat in soare, si un parfum numai bun pentru zile calduroase, *Bvlgari Iris D’Or*. Parfumul mi se pare ceva total diferit de ce as purta eu in mod normal (adica dulcegarii si siropuri, practic), dar e foarte fain si poate ar fi bine sa-i dedic o poveste parfumata… va mai aduceti aminte de ele?

Ca noutate cosmetica a saptamanii, Stemm Black Fulvic Conditioner e prospatura, luat cu ajutorul unei prietene. Este un produs fara siliconi si alte chestiute nasoale (pentru par sau mediu). Face parte dintr-o gama la care Deciem renunta pentru ca era scumpa si n-a prins la public, eu l-am prins redus si chiar mi se pare fain, ar merita sa mai iau. Momentan l-am folosit o singura data, am ramas uimita de cum imi lasa parul, chiar si fara silicon (de obicei, ingredientul asta, intalnit sub numele de Dimethicone cel mai adesea, imbunateste textura firului de par ca-l acopera cu o pelicula), o sa-l mai bag la cateva spalari si apoi ma hotarasc daca merita stocul sau nu.

Si tot la capitolul de noutati, am reusit sa public pe blog despre rezultatele obtinute cu aparatul dentar, gasiti articolul aici. De-a lungul timpului, subiectul a fost unul foarte popular pe blog si sper ca pozele cu rezultatele finale sa ii ajute pe cei care au nevoie sa se motiveze ca sa faca pasul cel mare. Nu e un drum simplu, pe mine m-a ajutat mult sa citesc despre experientele altora cand a venit momentul sa-l pun.

Nu ma puteam duce sa cumpar ceva pentru alt copilas fara sa cumpar si pentru Copila mea ceva… Si am ignorat total previziunile meteo, am tinut cont doar de faptul ca garderoba ei de primavara are nevoie de cateva lucrusoare noi. Dupa o plimbare rapida prin magazine, am constatat cat e de greu sa gasesti lucruri de fetite in culori inchise. Pentru unele piese, prefer culorile inchise pentru ca sunt mai suferitoare – altfel, pe o pereche de pantaloni gri deschis nu vreti sa stiti cum se vede dupa ce s-a dezechilibrat si a atins trotuarul cu genunchiul. Asa am ajuns sa-i iau pantalonii bleumarin de la baieti – desi nici de-acolo nu merg toate pentru ca mai au niste imprimeuri cu care chiar nu as vedea-o.

Motivul shopping-ului a fost achizitia de cadou pentru un tanar domnisor de 2 ani, intrucat Copila primise o invitatie la ziua lui de nastere. Sa va zic drept, am stat cu mari emotii ca nu vom putea merge si imi doream tare mult pentru ea sa fie acolo, printre copii, alaturi de sarbatorit, mai ales ca-s prieteni demult. Intr-un final, norocul ne-a surat si ea s-a facut bine in timp util, iar la petrecere a fost exact ca pestele in apa. Mi-a dat drumul la mana dupa nici 5 minute, s-a jucat cu jucarii, cu alti copii, s-au mai si contrat de la ele, dar in mare si-au rezolvat singuri problemele. A mancat alaturi de ceilalti juniori, fara asistenta noastra, as indrazni sa zic chiar ca nici cu privirea nu ne-a cautat.

Sunt uimita si mandra de ea ca e atat de independenta si s-a integrat repede, mai ales ca pana acum nu am avut prilejul sa o vad in astfel de contexte si nici ea ocazia sa se comporte astfel. E atat de mica in ochii mei, dar totusi atat de descurcareata pentru o mogaldeata! Realizez acum ca poate atunci cand am crezut eu ca nu se descurca era de fapt de vina nevoia mea ca ea sa aiba nevoie de ajutorul meu… nu stiu, dar simt ca trecem in alta etapa.

Cred ca sunt cu atat mai emotionata cu cat astazi se implinesc 13 ani de cand eu si Colegul de apartament suntem un cuplu. Pe de o parte mi se pare ca mai ieri ne-am cunoscut, pe de alta parca am senzatia ca suntem impreuna de-o viata… Ba chiar am dat nastere unei vieti, unei Copile minunate, care a fost totusi o incercare pentru cuplu (una inca in desfasurare) pentru ca toti parintii stiu deja pe propria piele cat e de greu sa te regasesti in cuplu dupa ce te-ai identificat cu rolul de parinte. Va las acum cu filosofiile mele nostalgice si va intreb…

Voi ce-ati facut saptamana asta?