Buna sa va fie dimineata de luni!

Sper ca ati avut o saptamana buna – stiu sigur ca pentru bacauani nu a fost asa, poate ati vazut si voi, ceilalti, ce dezastru a fost cu apa, care a lipsit mai bine de o saptamana de la robinete. Noi am fost norocosi, Colegul de apartament a fost in concediu, eu inca imi permit luxul de a pleca oricand de acasa, insotita de Copila, desigur, asa ca ne-am dus pe capul bunicilor sperand ca ne vom intoarce cat de repede acasa.

Din 2-3 zile, cat planificasem noi, vizita s-a intins pe o saptamana, ceea ce a fost perfect pentru ca ne-a scutit de problemele cu apa (noroc ca am putut pleca), dar a fost si ciudat pentru ca ne-am iesit total din ritm si ne-au ramas multe lucruri nerezolvate dintre cele pe care le planificasem pentru saptamana incheiata. Printre ele, sa continuam acomodarea la gradinita dupa ce Copila s-a pus pe picioare, sa mai aranjam cate ceva prin casa (ne gandim sa mai facem un upgrade la camera Copilei, sa ne uitam de lustre pentru copii, pentru ca in dreptul ferestrei avem un cires mare si camera nu are prea multa lumina naturala, si ceva spatii de depozitare pentru colectia de jucarii tot creste), sa ne mai adunam si noi, in trei.

Am reusit totusi sa ne umplem timpul cu activitati si oameni faini. Una dintre bucurii a fost ca am putut participa la ziua nasului nostru, care a fost saptamana trecuta. Eu plecasem de acasa fara prea multe cosmetice, asa ca am imprumutat din fardurile mamei ca sa-mi pun ceva la ochi – atata doar ca ea nu are pensule pentru machiajul ochilor. Asa ca m-am descurcat cu degetelele si mi-a iesit ceva dragut.

Ca tot a venit vorba de machiaj, trebuie neaparat sa va zic ca in sfarsit mi-am indeplinit o dorinta mai veche si am pus mana pe Estee Lauder Double Wear, pe care am avut norocul sa-l testez in nuanta potrivita mie (1N1) si mi s-a parut foarte misto. E cu siguranta cel mai rezistent fond de ten incercat de mine, l-am purtat zilnic saptamana trecuta si presimt ca asa va fi si in continuare.

L-am purtat si la machiajul acela de sarbatoare, dar si la simplele iesiri alaturi de Copila. Desi saptamana a fost una ploioasa per total, am reusit sa facem o plimbare in trei in parcul din orasul copilariei noastre (caci eu si Colegul de apartament ne-am nascut si am crescut in acelasi oras). Copila a fost incantata de rate si de testoase, dar cel mai mult a impresionat-o o veverita care zburda intre copacii din parc – asa ca urmatoarele doua zile ne cerea ba mie, ba bunica-sii: vevița! Tântă!

Tot plimbandu-ne noi, pe mine si pe Colegul de apartament ne-au napadit nostalgiile, ne-am amintit de banca pe care stateam la primele noastre intalniri, de serile petrecute privind asfintitul, de ce tineri si nestiutori eram acum 13 ani. Iar acum ne plimbam prin acelasi parc, pe langa aceeasi banca, de mana cu fetita noastra.

Dar nostalgiile nu s-au oprit aici. Am mai avut o sarbatoare in familie, parintii mei implinesc curand 34 de ani de casnicie, iar noi am reusit sa ne adunam in acest weekend sa sarbatorim evenimentul. Ne-am dus la casa bunicilor, care nu mai sunt, dar care e locul din care tata a luat-o pe mama acum aproape 34 de ani. Si mai e si locul multor vacante, weekend-uri, nazbatii si istorii – caci am fost patru nepoate si acolo ne cam adunam cand eram mici. Acum, adulte, suntem in continuare foarte apropiate, dar nu ne-am mai intalnit demult toate patru acolo.

Pe scarile de la casa bunicilor noi dadeam spectacole, cantand la o coarda in loc de microfon piese de-ale Sandrei pe care le puneam de pe casete pe un casetofon cu luminite pe care mamaia il cumparase ca sa avem noi divertisment cand mergeam la ea. Acum, pe aceleasi scari, stateau Copila mea si o prietena putin mai mare si se jucau cu o papusa, desenau, se uitau pe niste carti si parca, parca m-au napadit si mai tare emotiile. Inca nu ma pot duce in casele bunicilor fara sa am un gol in stomac in lipsa lor, pentru ca s-au prapadit toti si deja se aduna anii, insa acum, cand am vazut mandrutele astea doua, a fost dovada perfecta ca viata merge mai departe.

Voi ce-ati facut saptamana asta?