Bine v-am regăsit!

Long time, no read… Știu. M-am gândit adesea la blog, la cei care mai intră și găsesc informații vechi, dar încă utile, la cei care intră și nu găsesc nimic și la dorul de a scrie texte. Mi-a fost dor să scriu, dar nu am reușit să îmi găsesc energia de a începe, inspirația de a continua și teama că nu voi mai ști despre ce și cum să scriu. Dar iată-mă aici cu un curaj proaspăt găsit, gata să vă spun despre mine, despre noi și să aflu și despre voi, cei în inboxul cărora mai intru.

Ce s-a mai întâmplat de un an și ceva încoace, de când nu am mai scris? M-am întors la birou acum un an și două luni, iar de acolo ritmul vieții mele s-a schimbat destul de tare. S-a suprapus cu adaptarea greoaie a lui Băiețel la grădiniță, apoi a urmat adaptarea Copilei la școală, a fost un tumult de evenimente condimentate cu boli ale copilăriei, vacanțe perle ale copiilor și achiziții noi, zâmbete, plânsete și alte firești ale vieții.

În ultimul an am încercat să mă țin de înot (am avut perioade în care am fost foarte harnică și perioade în care m-am puturoșit rău), am alternat perioade de oboseală fizică și mai ales psihică cu momente de veselie. Am încercat să mă grijă de mine, uneori am dat niște rateuri surprinzătoare.

Pe finalul lui 2022 am rămas și fără conturile de Facebook și Instagram, o dezamăgire care m-a lovit rău, m-am demoralizat suficient cât să nu mai am interes de a mă promova în social media, având în vedere cât de repede se pierde totul.

În plan estetic – să-i zicem – m-a preocupat în continuare mai mult îngrijirea decât machiajul. Mi-am redeschis iar culoarea părului, mi-am schimbat rutina de îngrijire a părului, la ten am făcut mici ajustări și descoperiri interesante, iar în ceea ce privește unghiile, m-am lăsat și apucat de semi de vreo 3 ori și de 5 luni îmi cresc unghiile naturale și sunt mulțumită de rezultate în special pentru pielea din jurul lor. Mă gândesc să le iau pe rând și să vă povestesc despre toate acestea și orice v-ar mai interesa.

Copiii au fost în continuare centrul universului nostru. Băiețel a împlinit recent 3 ani (despre nașterea lui am povestit aici), care nu știu când au trecut, ca orice părinte care se respectă – anii au trecut repede, dar zilele au trecut și greu. E un copil tare isteț, vorbăreț, atent, pasionat de mijloace de transport și Lego, dornic să se miște și să alerge, iubitor de familie și mare admirator al surorii sale.

Copila are de acum 6 ani și jumătate, e școlăriță în clasa pregătitoare și îi place mult la școală. E un omuleț foarte intuitiv și cu o minte brici, prinde tot din zbor, e pasionată de desen și povești, e precaută și predispusă la a analiza atent mediul și oamenii din jur. Își alege cele mai geniale momente să pună întrebări interesante, alternează momentele de soră mai mare protectoare cu revoltele specifice copilului care și-a pierdut tronul.

Noi, părinții, ne-am recăpătat dormitorul deja de ceva timp, copiii dorm de mai bine de un an împreună. Ne rânduim cu treburile și grijile, ne ajutăm și ne susținem, ne mai și ciondănim că oboseala își spune cuvântul în cazul părinților cu copii mici.

Acestea fiind scrise, sunt tare curioasă cum a fost acest an pentru voi, oamenii pe care i-am cunoscut pe blog.

Voi ce-ați făcut în ultima perioadă?