Bună să vă fie dimineața de duminică!

Săptămâna aceasta noi ne-am petrecut-o la Căciulata, Vâlcea, loc din care v-am mai scris de-a lungul timpului (prima dată când am venit cu Copila, în 2019, dar și cu ea în burtică, în 2016). În formulă completă, de 4, am venit deja de trei ori aici și ambilor copii le place mult.

De data aceasta, am încercat să ne plimbăm mai mult pe jos cu ei, dacă tot a mai crescut și Băiețel, și am luat-o la pas în mai multe direcții prin stațiune.

Am încercat în felul acesta să mai eliminăm din fricile de natură – de necunoscutul care vine o dată cu ea, de insecte sau zgomote, și să ne mișcăm mai mult ca acasă. Am luat-o într-o zi la pas pe uliță, cu popas în haltă ca Băiețel să admire și să studieze trenurile, să vedem gospodăriile de la țară și animalele din curte. Am bătut parcul din Căciulata în lung și în lat, mai bine zis, l-au alergat copiii în toate direcțiile.

Vremea nu a ținut mereu cu noi, am avut ploaie aproape în fiecare zi, ceea ce nu pot să zic că ne-a bucurat foarte tare. Într-una din seri, blocați fiind în cameră, am admirat cerul la apus, care și-a tot schimbat culoarea până să se înnopteze.

Printre reprizele de ploaie, am reușit să ajungem la grădina zoologică din Râmnicu Vâlcea, iar într-o altă zi am vizitat mănăstirile din apropiere, Cozia și Turnu, cu popas la barajul de la Turnu. Copiilor le-au plăcut mult curțile pline de flori și Oltul văzut de la Cozia.

Am făcut o plimbare și cu vaporașul din Căciulata, un soi de tradiție de familie. Acolo am cunoscut niște doamne cu abilități de pescar, care s-au apropiat de copii și care le-au povestit una, alta despre undițe, lansete, mulinete, în timp ce ascultau cu gura căscată. Prilejul perfect pentru noi să ne mai odihnim, cât timp ei își canalizau atenția în altă parte!

Că tot veni vorba despre ei, și-au făcut o prietenă bună, o fetiță ceva mai mare și foarte simpatică, cu care s-au jucat și care i-a motivat să țină pasul la plimbări fără extra văicăreli. A mers Băiețel cot la cot cu ele pe drumul din pădure dinspre Căciulata spre Călimănești, cu mare entuziasm, iar la finalul plimbării a picat lat de oboseală.

E un drum pe care nu l-am făcut în ultimii ani, deși mai încercasem o dată, cu căruțul, anul trecut, însă Băiețel voia când jos, când în căruț, de nu ne-a tihnit deloc. De data asta, am admirat peisaje, ne-am uitat după insecte, am văzut și un șoricel care s-a ascuns într-o vizuină.

Cu toate plimbările, joaca și câteva vizite la Aqua Park-ul Cozia, locul preferat al copiilor de aici, au trecut zilele zburând, și am ajuns în următoarea noastră destinație de vacanță, o scurtă vizită la București.

Cât Băiețel a dormit, eu am ieșit la prânz să beau o cafea și fie să scriu aici, fie să citesc. Acasă nu reușesc să mă motivez în direcția asta, apare mereu altceva de făcut. Aici însă am terminat *Vânătorii de zmeie*, de Khaled Hosseini, mi-a plăcut mult și a mers super repede lectura, deși am avut vreo două momente când m-a înfrigurat povestea.

Sunt tare curioasă cum stași voi cu cititul, dacă vă pasionează, dacă citiți mai mult acasă sau în vacanțe, dar și…

Ce-ați făcut săptămâna asta?