Din cand in cand, am nevoie de cate o bucurie materiala, ca o recompensa pentru un efort mai mare sau ca am traversat o perioada mai grea… sau pur si simplu, un cadou pentru mine, de la mine pentru mine mai exact.

Iarna asta, ca si iarna trecuta, a venit cu provocarile ei pe plan emotional si imi dau seama, tot mai mult, cat de meteo(psihico)dependenta sunt de fapt. Asa se face ca bucuriile despre care o sa va vorbesc astazi chiar sunt ceva insemnat pentru mine, nu doar niste simple cumparaturi sau prilejuri de cheltuit bani.

O sa incep cu dorinta de la inceputul lunii ianuarie, o chestie pe care pusesem ochii inca de atunci si am tot cautat-o in vizita mea din Bucuresti. Venisem atunci pentru un examen, lasasem si Copila pentru prima data acasa fara mine pentru doua zile, chiar mi se parea ca meritam acest cadou pentru eforturile emotionale pe care a trebuit sa le depun. Nu am dat de ea la momentul ala, in saptamanile urmatoare am tot rugat-o pe sora mea si cateva prietene sa se uite dupa ea si saptamana trecuta in sfarsit a fost gasita si a ajuns la mine. Intre timp, am aflat ca am si promovat examenul cu brio, asa ca o meritam cu atat mai mult.

Paleta cu pricina este Too Faced Tickled Peach, o varianta mini cu nuante apropiate de Sweet Peach. Imi place super-mult, urmeaza sa ii dedic o postare cat de curand ca sa o vedeti in toata splendoarea ei. Este o editie limitata, iar in marile magazine Sephora nu se mai gaseste, dar daca va place, s-ar putea sa aveti sansa sa o mai gasiti in mall-urile mai putin populare.

In weekend am reusit sa-mi iau si o pereche noua de ochelari de soare, de la Polaroid. Ultima pereche am luat-o in 2016, imediat dupa al doilea control din sarcina – deci dincolo de faptul ca-mi placeau, aveau si valoare sentimentala, pentru ca perioada aceea a fost foarte incarcata de emotii.

Ei, din pacate, am reusit sa-i stric. Si desi initial ma temusem ca mi-i va strica a mea Copila, dandu-mi-i jos sau cu vreo alta manevra bebeluseasca, nu, am reusit sa ma descurc foarte bine singura. Anul trecut, in concediul nostru din Grecia, am intrat cu ei in apa marii, iar cand am vrut sa-i curat de petele de apa cu sare, s-a luat si stratul de oglinda de pe lentila. Asa am ramas cu niste gauri inestetice si cu inima franta de cat de bleaga am putut fi.

Fast forward 6-7 luni mai tarziu, cand am depistat o promotie de la Optiblu si am luat frumuseii de mai sus, tot de la Polaroid. Am mare incredere in acest brand, imi sunt comozi, au modele misto si de aceasta data am ales un model mai atipic pentru mine – nu am mai mers pe ramele metalice si modelul semi-aviator, ca sa zic asa. Sper din suflet sa aiba viata mai lunga decat ceilalti si sa nu reusesc sa ii stric la fel de repede.

Si ultima dorinta indeplinita s-a materializat printr-un set de bijuterii. Imi doream de mai mult timp un lantisor la baza gatului, dar in capul meu nu mi se justifica aceasta cheltuiala. Undeva la finalul lui decembrie mi-a incoltit ideea de a folosi bijuterii de aur pe care le aveam deja si nu le mai purtam de foarte multi ani.

Eram ca un copil intr-o cofetarie cand am intrat in magazin, asa ca am luat la cercetat tot, inclusiv bijuterii masculine in cautare de inspiratie. A durat un pic pana am gasit un model sa-mi placa, am luat cerceii pe loc, iar lantisorul l-am facut pe comanda, inspirata de cel pe care il purta chiar vanzatoarea. Pentru ca aveam suficient aur de dat la schimb, am achitat o diferenta nesemnificativa si am plecat din magazin fericita. Era cam in mijlocul perioadei de bolit a Copilei, etapa care m-a consumat mult, asa ca mi-a prins bine momentul acela de bucurie. Iar de cand am acest set (sa fie aproape o luna), le-am purtat exclusiv.

Cam astea ar fi bucuriile pe care (mi) le-am facut in ultima perioada. Sa speram ca astenia de primavara trece repede si soarele ma va ajuta sa caut altfel de clipe de fericire.

Voi cu sau de ce v-ati mai bucurat in ultima perioada?