Pe 22 august 2010 am început să scriu.

Septembriejoi a fost multă vreme refugiul meu. Când eram tristă, când eram descumpănită, cand am fost veselă sau în pană de idei. Când m-am căsătorit, când m-am ambiționat, când m-am îmbolnăvit, când mi-am pus și mi-am scos aparatul dentar. Când am născut, și prima, dar și a doua oară, când am trecut prin greutățile mămiciei, prin ceea ce a părut a fi un pui de depresie post-natală, prin provocarea de a îngriji și educa singură în 75% din timp un bebeluș cu reflux și o fetiță care traversează o etapă grea din viața ei.

Blogul mi-a adus mai multi prieteni decât orice job pe care l-am avut. Mi-a adus experiențe unice și ocazii minunate. Mi-a adus informații despre cum să arăt mai bine și cum să mă simt mai bine în pielea mea. M-a învățat să gestionez frustrări și relații alambicate. M-a făcut mai consecventă și mai dedicată. Mi-a dat un scop când nu reușea să mă motiveze nimic. M-a ajutat să mă descopăr și să mă redescopăr.

Iar oamenii care vin pe aici… oh, vă datorez atâtea și vă sunt recunoscătoare pentru multe! Cu unii m-am cunoscut și în viața reală, fie că doar ne-am salutat sau am ajuns să ne împrietenim și să trecem împreună prin greutățile vieții. Unii mi=au scris gânduri bune când eram foarte jos. Unii m-au încurajat în momente de nesiguranță sau mi-au oferit o altă perspectivă atunci când am greșit. Fiecăruia dintre voi vă mulțumesc că ați fost și sunteți aici, lângă mine, 10 ani mai târziu. Voi ați ajutat blogul meu să crească și pe mine, o dată cu el. Mi-ați însoțit transformarea și devenirea în ceea ce sunt azi și sper ca și ceea ce ați citit aici să vă ajute cu cât de puțin în viața voastră.

Vă mulțumesc pentru SeptembrieJoi!

Cu drag,

Adina