Pentru ca printre cititoarele mele se numara si mame de copii micuti, mentiunea mea despre faptul ca a mea Copila a renuntat la scutec a starnit interes printre ele si mi-am luat inima in dinti sa va povestesc putin despre cum a fost procesul de trecere de la scutec la olita pentru ea. Alte articole despre experiente mamicesti gasiti aici.

De ce nu am inceput mai devreme experimentele cu olita

Desi noi facem parte din generatia pusa pe olita de la cateva luni, auzisem inca dinainte de a naste ca varsta la care un copil poate invata sa foloseasca olita e mai degraba intre 2 si 3 ani. Practic, abia la varsta aceasta el isi poate controla sfincterele si poate anunta daca are nevoie sa mearga la toaleta.

Pe vremea noastra, insa, din cauza lipsei de timp si a scutecelor de unica folosinta, copiii aveau parte de o trecere de la scutec la olita mult mai devreme, erau pusi pe olita preventiv, ca sa zic asa, si dresati sa faca la momentul acela. Neputand comunica, se abtineau intre momentele acestea, ceea ce poate genera probleme de tipul infectiilor urinare, constipatiei si alte asemenea.

In cazul Copilei, ea implinea 2 ani si 2 luni cand am decis sa incercam trecerea de la scutec la olita si cred ca a meritat asteptarea, intrucat procesul a decurs destul de lin pentru ea.

Primele experiente cu olita

Nu am cumparat olita sa fie. Eu am inceput chiar destul de atipic, intai cu reductorul. Copila fusese vreo doua saptamani la gradinita, in acomodare, in luna iulie si am observat ca tot tindea sa se aseze pe toaleta, asa ca am cumparat reductorul. Voia sa stea pe el, uneori cerea ea, alteori eu propuneam, ea accepta, statea si atat…

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Apoi m-am gandit sa iau olita in ideea ca pozitia e putin diferita si ar fi mai favorabila. Am mers impreuna intr-un magazin si am lasat-o sa aleaga. Acasa insa nu a vrut sa se aseze deloc pe ea – asta a tinut pana prin octombrie, sa zic. Incepuse iar gradinita in septembrie, de data asta la program intreg, probabil asta a ajutat la cresterea interesului.

Prin septembrie cred ca a si facut pipi pentru prima data, iar in octombrie a marcat cel de-al doilea succes. In continuare, nu cerea neaparat sa faca, mai zicea sa o duc si nu facea, incercam eu sa surprind momentele in care parea ca urmeaza sa faca caca, insa nu imi iesea mereu si nici nu o stresam. Observasem ca oricum nu ma anunta inainte de a face si am presupus ca nu e foarte constienta de tot procesul.

Cum am pregatit tranzitia de la scutec la olita

  • am povestit mult despre nevoile fiziologice. Eu anuntam cand ma duceam la baie, iar cand mergea altcineva, ii spuneam de asemenea, ca sa inteleaga ca e un proces firesc si toata lumea merge.
  • am lasat in baie o carte despre folosirea olitei, careia Copila ii spune cartea cu fetite cu doi ani care fac pipi la olita. Cerea sa o rasfoim de cate ori statea pe olita sau reductor, indiferent daca facea sau nu ceva. Cumparasem si o alta carte, Conni si olita, o citeam si pe aceea ocazional, dar mai mult am vazut ca a impresionat-o prima.
  • am povestit despre accidente, pentru ca in cartea de care ziceam era o pagina dedicata lor. Mereu i-am spus ca nu e nicio problema, desi am observat ca ea spunea pe un ton aparte: Au facut pipi pe jos! Am oprit initiativele celorlalti membri ai familiei de a-i spune ca e rusine, stiti voi, vechile mentalitati, eu am incurajat-o mereu si am insistat ca aceasta sa fie singura atitudine legata de mersul la toaleta, chiar si in caz de accidente.
  • nu am insistat, nu am certat-o, nu am pus presiune pe ea. Am realizat ca nu a fost pregatita sa inceapa mai devreme, de aceea procesul de renuntare la scutec la ea a si decurs foarte usor, pentru ca era suficient de mare sa inteleaga care e treaba cu olita.
  • nu mi s-a parut o practica buna sa o pun pe olita la TV, o schema de care am mai auzit. Noi incercam sa-i limitam accesul la ecrane, asa ca nu am vrut sa ceara olita doar ca sa aiba acces la TV si cu atat mai mult sa creez obiceiul de a foi olita prin toata casa. E copil, insa copiii sunt oameni si ei, ce se intampla la olita are mirosul specific si am preferat ca activitatile de genul sa se petreaca in baie exclusiv.

Cum a decurs tranzitia de la scutec la olita

Dupa Craciun, pentru ca ea era in vacanta si eu in concediu, am zis sa fac incercarea. Am cumparat doua perechi de chilotei de test, aveam olita, reductor, timp, conectare mai multa decat pe timpul gradinitei, asa ca premisele erau favorabile.

I-am pus direct chilotei, am mai repetat ce are de facut, o mai intrebam din cand in cand si incercam sa fiu atenta la ea. In primele doua zile, pana in pranz deja se uda pe chilotei. Am observat ca ea facea putin, apoi isi dadea seama si cerea la olita, asa ca dupa astea doua zile am zis ca nu e cazul sa o fortez sau sa se simta rusinata ca se tot uda, daca ea nu isi da seama cand are nevoie la olita dinainte sa se intample.

Asa ca in urmatoarele 4 zile am revenit la scutec. Desi purta scutece, eu o intrebam daca vrea la olita, iar ea cerea sa mearga destul de des. Am observat initial ca nu facea efectiv pipi in scutec, ci la fel, isi dadea seama ca face dupa ce facea un pic. Deja in a treia si a patra zi am observat ca nu mai uda scutecul deloc. Asa ca i-am zis ca vom merge impreuna la un magazin mare sa cumparam olita (urma sa o ducem la gradinita pe cea de acasa) si chilotei de fetite de doi ani. Cat am mai cascat eu gura dupa detergenti, oale, cani si alte chestii fara legatura, ea tot intreba de olita si chilotei. Iar dupa ce am platit la casa si s-a vazut cu olita in brate, mi-a cerut sa faca pipi in ea.

Purta scutec, dar nu a facut in el. Am mers la baie, am spalat olita, si-a facut fetita treaba si a fost foarte incantata de olita noua. Eu eram mandra nevoie mare si am inteles atunci ca se poate abtine daca e cazul, pentru o perioada scurta cel putin. Asta a fost pe 4 ianuarie, la o saptamana dupa prima incercare cu chiloteii, iar din momentul acela nu i-am mai dat scutec decat noaptea.

In prima faza intentionam sa ii pun la somnul de zi, dar am uitat sa o schimb si am constatat cu bucurie ca nu face pe ea in somn. Noaptea am tinut-o inca vreo saptamana si jumatate cu scutec, apoi i l-am scos. A cerut la olita in timpul noptii si cand purta scutec, si dupa ce i-am dat chilotei. A avut si 2-3 incidente, insa de obicei nu face noaptea. Oricum, am asigurat patul cu o protectie impermeabila inca de cand era foarte mica, asa ca am preferat sa vada ca am incredere in ea si nu o intorc la ceea ce ea numeste chilotei de bebelusi.

Cum a fost tranzitia de la scutec la olita la gradinita

Am avut emotii ca, dupa o saptamana de folosit exclusiv olita acasa, intoarcerea la gradinita va veni cu un regres pentru ea. Stiam ca ea inca mai percepe ca pe un abandon mersul la gradinita, desi e foarte cooperanta acum si cred ca s-a adaptat foarte bine. S-a intamplat ca inceperea gradinitei sa fie si fix dupa ce am lipsit eu de acasa prima noapte din viata ei.

Le-am povestit doamnelor ca ea a trecut de la scutec la olita, am dus olita, am dus suficiente schimburi complete, am dus si scutece gandindu-ma ca poate va face suficient de des incat doamnele de acolo sa prefere varianta asta. I-am zis educatoarei despre reusitele de acasa, ea a laudat-o, i-am povestit ca nu mai poarta scutec la somnul de pranz (inca nu il scosesem pe cel de noapte) si adusesem o aleza pentru patutul ei de la gradinita, cu rugamintea sa incerce si ele sa o lase fara scutec, dar totusi sa protejeze salteaua.

Totul a decurs mult mai bine decat ma gandisem eu, a avut un singur incident cand n-a ajuns la timp la toaleta dupa un somn mai lung de pranz. Chiar doamnele de acolo m-au incurajat sa ii scot scutecul noaptea, pentru ca e foarte atenta si cooperanta si, dupa cum ati citit, am tinut cont de sfatul lor, cu succes.

Concluziile mele dupa o luna fara scutece

Tranzitia Copilei de la scutec la olita a decurs chiar lin, fara frustrari, certuri sau insistente. Am facut bine ca am ales sa astept o vacanta in care chiar sa ma pot ocupa de treaba asta si, cumva, a fost mai bine ca s-a nimerit iarna, cand oricum eram mai mult in casa si aveam acces la toaleta, olita, hainute de schimb.

Chiar si in cele 3-4 zile in care revenisem la scutec, Copila intelesese foarte bine ce are de facut, doar se chinuia sa se prinda cand e momentul sa ceara la toaleta, inainte de a si face ceva in scutec/chilotei. Nu cred ca a regresat in zilele alea, ba chiar a fost mai relaxant pentru ea sa nu mai vada pantalonii, patul sau scaunele ude.

Ma bucur ca am avut de la inceput si olita, si reductor in casa. Are perioade in care prefera olita, apoi prefera reductorul si tot asa. E mai usor sa plecam de acasa cu reductorul, asa ca de obicei pe el il alegem.

Cu totul, cred ca a durat nicio saptamana toata smecheria. Accidentele au fost rare, le-am tratat cu calm, fara sa ma panichez – am observat cand s-au panicat altii din jur ca se speria si ea, asa ca am preferat sa ii scot din incapere ca sa nu o streseze inutil.

Ea e foarte mandra acum ca isi alege singura chiloteii, dupa ce face ce are de facut la baie, cauta pe oricine mai e in casa sa-si anunte reusita, cere sa fie laudata, imbratisata de colectia de jucarii duse in baie si ii satisfacem acest capriciu. Cand mai da cu ochii de baxul de scutece ramas (si pe care nu am apucat inca sa il donam), zice ca ea nu mai poarta chilotei de bebelus.

Stiti, cand incercam sa ii propun olita si ma refuza, aveam momente in care ma indoiam de mine, ca am facut rau ca am asteptat atat (ea se apropia de 2 ani), ca poate daca i-as fi aratat-o mai devreme, daca as fi pus-o mai devreme, daca as fi insistat mai mult… insa acum realizez ca am facut foarte bine sa astept si sa nu insist, pentru ca stiu copii care fusesera obisnuiti la olita de pe la 1 an si, in jurul varstei de 1 an si jumatate, au inceput sa refuze vehement olita – adica atunci cand a inceput sa se manifeste tot mai tare nevoia lor de control.

Rabdarea ca ea sa fie pregatita si rabdarea mea de a-mi doza reactiile cand au survenit incidentele cred ca au fost cruciale ca ea sa nu prinda spaima de olita. Si va incurajez din suflet sa nu fortati tranzitia de la scutec la olita, e ceva ce trebuie facut in ritmul copilului. Chiar nu vad cum ar putea fi fortat un copil sa faca ceva la toaleta daca el e speriat sau timorat de treaba asta.

Voi ce experiente aveti legate de tranzitia de la scutec la olita?

(Visited 1,534 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!