Exista o lipsa de solidaritate intre femei pe care eu nu prea reusesc sa mi-o explic. Intotdeauna intr-un colectiv de femei am observat mai multa raca si barfa decat in cele de barbati. Si da, in functie de calitatea barbatilor, ca sa zic asa, un mediu de lucru unde predomina barbatii s-ar putea sa nu fie tocmai prietenos, dar nici printre femei nu e usor sa stai si tind uneori sa fie mai rele decat barbatii.

Si ca sa va explic mai clar incotro bat, de-a lungul sarcinii mi-a fost mai usor sa observ atitudinea femeilor fata de o seamana a lor care trece printr-o perioada mai solicitanta. Au fost doua momente cand am fost lasata sa trec in fata la supermarket – de fiecare data am fost invitata sa fac asta de catre un barbat, nu de catre o femeie. In mintea mea, m-as fi asteptat ca o femeie care are deja copii sa stie cum e si sa fie mai intelegatoare… Dar nu, nu e cazul. Cumva, cred ca unii barbati au ceva mai mult respect pentru misiunea mamiciei.

Cam aceeasi istorie s-a repetat si in ocaziile in care am folosit mijloacele de transport in comun. In faza in care chiar era vizibila sarcina am mers mai mult cu masina sau pe jos, dar si cand am circulat cu autobuzul si am fost invitata sa iau loc, s-a intamplat sa fie un barbat. Dar povestea cea mai horror s-a intamplat la posta vamala, unde am stat vreo ora si ceva la coada, in plina vara, in picioare – sau ma rog, semi in picioare ca la un moment dat sprijineam peretii de dureri de spate si picioare. Doua scaune, ambele ocupate…

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Acum sunt cu bebe la purtator, imi port Copila de pe la trei saptamani si primim multe zambete pe strada de la oameni pe care-i amuza cum ies doua moturi dintr-o geaca, dar din nou, cele doua moturi nu mai primesc la fel de multa atentie la coada la supermarket. Nici eu nu scot la inaintare cele 7 kilograme de bebelus pufos care atarna pe umerii mei, ca deh, mi-am facut copilul sa mi-l cresc, am iesit cu ea din casa asteptandu-ma sa plimb cele 7 kile dupa mine. Sunt curioasa totusi ce s-ar intampla daca pufoasa Copila ar decide brusc sa se apuce de plans inconsolabil cand suntem la rand la supermarket, oare ar deveni ceva mai vizibila? Ma gandesc ca in situatia asta, ni s-ar acorda prioritate pe motiv de urechi sensibile…

Primiti, asadar, istorisirile mele ca parte a unui #ManifestPentruNormalitate si o invitatie sa spuneti mai des #LuatiLoc unei mame sau viitoare mame. Atunci cand aveti in fata ochilor o femeie cu bebe in burta, in brate sau in port-bebe, sa va ganditi la mama voastra… daca nu i-ar fi prins bine sa i se cedeze locul pe scaun sau la rand, v-ar fi facut si voua un bine!

Facem loc pentru putina empatie in viata noastra?

(Visited 789 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!