Cand eram eu mica, de baza la casa omului era magnetofonul si pick-up-ul. Tata fiind pasionat de muzica, aveam de amandoua! Pe langa discurile cu povesti (pe care le mai am si acum), discul meu preferat era unul cu Compact, o trupa foarte cunoscuta atunci si mai putin mediatizata acum. Nu vreti sa stiti cu cate randuri de scotch e lipita coperta discului respectiv, atat de mult a fost ascultat!
Prima melodie de pe disc si cea care imi aduce aminte mereu de copilarie este…
Nu am apucat sa vad niciodata Compact live, dar anul acesta au venit in orasul meu natal la o sarbatoare de-asta prin parc. Eram operata de cateva zile de hernie, aveam inca dureri in zona interventiei, dar si de spate (urmare a anesteziei), insa nu puteam rata momentul, asa ca am rugat pe cineva sa ma anunte cand avea sa inceapa momentul muzical al formatiei Compact, m-am dus si am asistat numai la concertul lor, am plecat acasa imediat dupa. Am rezistat cu mari eforturi (de fapt, chinuri….), insa ma bucur ca am fost pentru ca am asteptat momentul asta de vreo 22 de ani si nu puteam lasa o taietura sa stea in calea mea!
Leave a reply