Acest text este despre neincredere, teama si copilarie. E mai personal decat obisnuiesc sa public, dar cred ca o bucatica mai mare de suflet isi poate gasi oricand locul aici si in inimile voastre.

Mi-a ramas adanc intiparita in cap afirmatia din titlu imediat ce am auzit-o. Am notat-o pe hartie, dar cred ca cel mai important e ca am “notat-o” in minte si incerc sa schimb ceva la mine, la felul in care ii percep pe ceilalti si in care ma comport fata de ei, in aceasta noua lumina.

Nu stiu daca vi se intampla si voua sa auziti ceva si sa rezonati instantaneu cu lucrul respectiv, pentru ca e de bun simt si atat de intuitiv! Mie mi se intampla foarte des, mai ales de cand a aparut Copila. Ma trezesc rezonand perfect cu acel lucru incat nu-mi vine sa cred ca n-am putut-o pune in cuvinte pana atunci.

Asa am perceput alaptarea la cerere, hranirea Copilei fara fortari si insistente, imbratisarile si tinutul in brate fara teama de rasfat. Iar la conferinta All About Parenting am avut o noua revelatie: orice observatie pe care o faci, unui copil sau altcuiva, trebuie sa faca diferenta dintre un comportament si nu fata de persoana respectiva. Admonestari de genul esti rau, esti obraznic, daca nu faci X, te las aici, sunt percepute, la nivel subconstient, de copil ca o iubire conditionata: daca ma comport frumos, mama/tata ma iubeste, pentru ca cei mici in special nu fac diferentierea intre comportament si persoana. (Desigur, nu discutam despre incurajarea comportamentelor nedorite la copii, e clar ca orice copil are nevoie de limite, puse cu blandete, cu explicatii, cu iubire.)

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Iar mai tarziu, lipsa iubirii neconditionate se rasfrange asupra adultului prin lipsa de incredere in sine, prin dificultati de a mentine o relatie sanatoasa, fie ea de iubire, prietenie sau cu propriul copil, pentru ca persista mereu teama aceea de a nu-i fi luata iubirea din cauza unui comportament gresit. Asa apar geloziile, neincrederea (care de fapt, nu e fata de partener, ci mai degraba fata de propria persoana – pentru ca daca nu te simti iubit neconditionat de proprii parinti in frageda pruncie, de ce te-ar iubi neconditionat un strain?)

Cand l-am auzit pe Florin Amariei vorbind despre asta, am simtit ca mi se lumineaza mintea. De cand a aparut Copila in viata mea, am tot citit chestii de parenting si am incercat sa le aplic asa cum am putut mai bine. Unele informatii erau sub forma “nu face asa”, altele ofereau si alternative (“nu face asa, fa asa mai bine”), dar cred ca important e sa nu asimilezi solutii ca papagalul ci sa intelegi ce sta in spatele lor. Iar ce a zis Florin m-a atins profund…

Pentru ca si eu sufar de lipsa increderii in mine, pentru ca uneori imi pun singura limite si frane imaginare, pentru ca am nevoie de incurajarea altora sa fac chestii, cand eu ar trebui sa fiu suporterul meu numarul unu. Sigur, nu dau vina acum doar pe parinti pentru asta, consider ca felul in care am fost crescuti cei din generatia mea a fost specific unor vremuri in care teoriile de attachment parenting erau tare greu de respectat.

Insa astfel de explicatii, simple si logice, sunt cele care ma fac sa inteleg si sa asimilez un comportament, de altfel firesc, dar care e departe de ce e impamantenit si care a devenit un automatism pentru majoritatea. Mi-au ramas multe in minte de la conferinta, cam alandala si-mi amintesc de ele atunci cand ma confrunt cu o situatie din cele exemplificate – si-mi dau seama in felul asta ca intr-adevar am aflat si retinut multe lucruri valoroase.

Poate stiti, poate nu stiti, All About Parenting este un proiect creat de Urania Cremene, care promoveaza printr-o serie de conferinte in tara un curs dezvoltat de ea menit sa echilibreze parintele, copilul si relatia dintre cei doi. Conferinta de la Bacau de pe 15 noiembrie a fost sustinuta de Florin Amariei, din echipa sa. Faptul ca aceasta conferinta gratuita este un teaser pentru curs ne-a fost dezvaluit de la inceput, dar ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca simpla participare la conferinta mie mi-a oferit multe informatii, chiar daca nu voi continua si nu voi achizitiona cursul.

Cred ca e bine sa profitam de toate oportunitatile de a invata, de a afla informatii, de a le trece prin filtrul personal si a vedea ce si cum se aplica in relatia noastra cu ceilalti – pentru ca de multe ori tindem sa avem aceleasi tipuri de comportamente gresite si cu adultii, nu doar cu cei mici.

Relatia cu propriul copil tine mai degraba de relatia parintelui cu sine, iar pentru a educa un copil de multe ori e nevoie sa te reeduci tu, ca adult. E lectia pe care o invat eu azi si, pe masura ce Copila creste, observ ca apar tot mai multe lucrari de control ca sa testez ce am invatat si sa vad daca am inteles bine lectia.

Daca sunteti aici in mod normal pentru lucruri de frumusete si cosmetice, va multumesc ca ati rezistat pana la final si promit ca revin la textele normale si-o las mai moale cu dezgolit suflete. Doar am simtit nevoia sa va impartasesc si voua cea mai importanta lectie invatata de curand.

★ Beauty Blogger ★ Skincare Addict ★ Coffee Lover ★ 30 ★ Bacau ★ adina@septembriejoi.com
(Visited 494 times, 1 visits today)