Bine ne-am regasit in 2018!

E a doua zi din noul an si eu, dupa cum mi-e firea, sunt tot cu gandul la retrospective. Nici n-as avea cum altfel, pentru ca anul 2017 cred ca e cel mai complex de pana acum din viata mea personala, m-a transformat, m-a crescut, m-a dat cu capul de niste lectii si m-a pus in situatia sa-mi dovedesc ca pot mai mult.

2017 m-a gasit cu un bebelus de 2 luni in brate, intr-un soi de purgatoriu emotional, obosita, hormonala, asteptand sa fie mai bine. Stiti, cand ai un copilas tare mic, exista multe zile proaste, sau daca nu zile intregi, macar momente de genul asta, si pe mine m-a ajutat sa le depasesc gandul ca va fi mai bine, ca va veni vremea cand voi dormi mai bine, cand voi gandi mai mult, cand ne vom juca, eu, Copila si Colegul de apartament. Ei bine, anul 2017 a fost anul in care am devenit din mama robot in mama relaxata. Am povestit despre experienta maternitatii frecvent pe blog, sunt sigura ca, daca ma cititi, ati fost alaturi de mine in toata experienta asta.

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

Blogul s-a transformat si mai mult din blog de beauty in blog despre… mine. Si zic asta nu pentru ca sufar de vreun cult al personalitatii, ci pentru ca am simtit nevoia sa exprim tot mai mult din mine si din preocuparile mele, din experientele mele ca mama, din schimbarile fizice, psihice si emotionale. Dupa primele luni, cele mai grele as zice, am simtit nevoia sa ma scutur de lookul de mama ciufulita si obosita si mi-am schimbat culoarea parului. Iar spre finalul anului, am mai primit o bucurie: mi-am dat jos aparatul dentar de pe arcada superioara. Am povestit pe blog despre temerile mele de mama pentru prima oara, despre ce-mi doresc sa invat de cand m-a izbit responsabilitatea cresterii unui copil, dar si despre cum ma straduiesc sa impac bebeluseala cu ingrijirea personala (in varianta cu copil de 3 luni si de 1 an si 1 luna), despre evolutia ei in acest timp.

La inceputul lui 2017, trageam de mine sa nu ma las de scris pe blog, o faceam printre picaturi si cu drag, dor si jale. Acum ma bucur extraordinar de mult ca am facut asta, ca am continuat chiar si atunci cand imi gaseam cu greu resursele pentru ca, trebuie sa recunosc, blogul a fost unul dintre putinele mele colace de salvare, a fost locul unde am evadat cand bebeluseala parea singura mea preocupare. Incet, incet, am revenit la rubricile mele traditionale, m-am apropiat de programul meu vechi de scris, mi-am reluat activitatea constanta pe Instagram si, mai mult, am inceput sa-mi fac de cap pe Instastories.

2017 in cuvinte si emotii

A fost, asa cum spuneam, cel mai complex an de pana acum. A fost pe alocuri foarte greu, dar mi-a schimbat destul de mult perceptia asupra vietii. Mi-a aratat cat pot sa iubesc, cat pot sa rezist, ca daca am motivatia necesara reusesc mai multe decat as fi crezut si ca am alaturi de mine oameni minunati. Pe o parte i-am cunoscut prin intermediul blogului, pe unii ii stiu doar virtual, cativa dintre ei mi-au zis o vorba buna fix in momentele in care aveam cea mai mare nevoie.

Va multumesc voua ca ati fost alaturi de mine in 2017, ca ati parcurs acest an aventuros impreuna cu mine,  si ca…

ne vom citi in continuare si in 2018!

(Visited 535 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!