Stiu ca nu sunt singura persoana care are un tic legat de cuticule. Vad multe persoane in jur care au cuticule franjurate si-mi dau seama, aflandu-ma in cunostinta de cauza ca fac ceea ce fac nu de placere, ci pe fond de stres. Nu e deloc placut sa ai rani in jurul unghiilor, dincolo de frumusete, e loc de infectii in organism si nimeni nu-si doreste asa ceva.

Nu stiu cum se face ca, desi am perioade in care imi revin cu treaba asta, reusesc la un moment dat sa-mi stric zenul si, desigur, cuticulele. Daca anul trecut va povesteam ce bine imi merge cu nebagatul in seama, ce frumos mi s-au vindecat cuticulele si ce sanatoase imi sunt unghiile, dupa perioada mea mai neagra din ianuarie-februarie (pe care cu siguranta, daca imi cititi blogul si n-ati ajuns doar intamplator aici, ati remarcat-o), am ajuns iar cu niste cuticule in forma de franjuri si multe cicatrici.

Desigur ca treaba asta ma frustreaz teribil. Si cumva o dau din rau in mai rau, pentru ca incercand sa scap de un coltisor care agata, trag de el si adancesc rana, ceea ce va duce la o cicatrice si la un alt colt de cuticula care agata… Dar am descoperit intamplator ca lucrurile se imbunatatesc treptat, fara sa-mi fi propus o strategie anume. Abia cand am remarcat ca mainile mele arata mai bine, am realizat ce m-a ajutat:

Manichiura cu oja

De cateva saptamani, am inceput din nou sa port oja pe unghii. M-am starnit cu un roz deschis de la Melkior, cel din kit-ul Pink Touch. Pun poza mai sus ca sa vedeti ca mai aveam ceva rani, dar nu aratau prea ingrozitor, cel putin dupa standardele mele. Cumva, faptul ca le-am vazut asa frumoase, date cu oja, m-a tinut departe de zdrelit cuticulele si puteti vedea progresele inregistrate in cateva saptamani, in poza de mai jos, care e de ieri. Oja nu e neaparat prietenoasa cu zona asta, cuticulele se usuca mai ales de la curatat oja cu acetona.

Anul trecut, spre exemplu, mi-a prins bine mai degraba sa-mi neglijez unghiile cu totul, fara oja, fara lacuri, fara prea multa curatare. Doar imi hidratam unghiile si cuticulele si aratau mai ok decat inainte. Anul asta insa mai degraba m-a ajutat faptul ca am unghiile date cu oja sa nu imi agresez cuticulele.

Uleiul pentru cuticule

Pe mine intotdeauna m-a ajutat uleiul pentru hidratare mai mult decat solutiile de indepartare a cuticulelor, acelea parca mai degraba imi uscau cuticulele si le faceau sa se agate, eu trageam de ele, faceam rani, cicatrici, iar aveam de ce trage si tot asa. Ei bine, cand sunt hidratate, nu prea mai agata si nu pot trage de ele, deci ajuta mult sa le tina sub control si le face si mai aspectuoase. Folosesc atat uleiuri vegetale, cat si uleiuri pentru unghii, cum sunt cel de la Sally Hansen sau CND Solar Oil.

M-am certat cu forfecuta de cuticule

Dupa o perioada in care am tot rupt cuticulele si le-am facut varza, mi s-a parut mai intelept sa am la indemana o forfecuta pentru cuticule pe care sa o folosesc atunci cand ma deranjeaza cate ceva. In felul asta, taiam exact cat trebuie si nu rupeam pana la sange. O vreme a functionat, pana am inceput sa abuzez de forfecuta, iar acum incerc sa nu ma ating de ea cu saptamanile. Asta pentru ca taiam ce taiam si ajungeam de fapt sa las in urma mici taieturi care se transformau in pielite care se ridicau, agatau si ori rupeam, ori taiam iar… In fine, intelegeti deja ca intrasem intr-un cerc vicios. Cred ca nici nu am tehnica de a taia intr-o miscare continua, iar felul in care foloseam eu forfecuta clar nu e cel mai bun. Asa ca acum le imping ocazional cu un instrument pentru manichiura dupa ce le-am dat cu ulei.

In loc de concluzie…

Pentru mine e clar deja ca niciodata nu voi avea cuticulele perfecte si nu voi scapa complet de acest tic. Am noroc ca am unghii sanatoase de care am cat de cat grija si incerc sa nu le chinuiesc (ceea ce va recomand si voua). Nu supt adepta manichiurilor cu gel sau semipermanente, imi plac unghiile naturale, fie ele si nedate cu oja. La capitolul cuticule, deja vorbim despre un tic nervos si nu de faptul ca nu as sti sa am grija de ele, ci ca nu ma pot controla atunci cand sunt foarte stresata, e un mecanism de linistire. De aceea am si scris aceste randuri, pentru ca stiu ca exista si altii cu problema asta si vreau sa va invit la dialog, sa impartasim impresii si ponturi si sa facem impreuna un pact de non-agresiune asupra cuticulelor. :D