Am intrat in 2022 cu gândul că va fi un an al marilor schimbări pentru noi. După o pauză de mai bine de doi ani, eu mă întorc la birou în luna martie. Băiețel va merge la grădiniță în curând, iar Copila la toamnă probabil va merge la școală.

Mă uit înapoi acum 2 ani, când am pășit în 2020, când îmi făceam planuri despre cât voi mai munci, însărcinată fiind, despre cum ne vom organiza să ingrijim cei doi copii ai familiei, iar concediul ăsta a fost un lung șir de surprize. A și început mai devreme, cu un medical petrecut la pat, ne-a adus totuși un Băiețel voinic și puternic, care ne uimește pe zi ce trece, am avut parte de provocări pe care nu mi le-aș fi imaginat, iar acum, că se încheie, mă lovesc toate nostalgiile.

Copila mea e o domniță isteață și intuitivă din cale afară. Băiețel e tot mai mult copilaș și din ce în ce mai puțin bebeluș și simt că îmi e dor de mirosul acela de bebe de la ceafă pe care cu greu reușesc să-l mai adulmec. Tatăl lor va deveni tot mai des părintele care se ocupă de ei cât timp celălalt nu este disponibil. Copiii cresc, sunt încă în perioada în care au multă nevoie de noi fizic si emoțional, și va fi interesant să găsim un echilibru între toate rolurile pe care le avem de îndeplinit ca oameni și părinți.

Iar pentru faptul că bona fulltime își dă demisia din funcție și reia activitatea de dinainte de naștere, se adaugă și mai multe provocări.

După cum postasem și pe Instagram, am intrat în anul 2022 cu gândul new year, old me. Pentru că mă simt mai în vârstă, n-am cum să neg mai ales dacă mă uit la părul alb, dar și pentru că în 2022 o să revin la lucru, ceea ce mă va ancora în feluri în care maternitatea singură nu o poate face. Și când mă gândesc la ce urmează, primul instinct e să mă umplu de anxietăți, dar încerc să mă liniștesc punctându-mi avantajele evoluției noastre. Pentru că da, mi se pare o evoluție enormă de la mama bucuroasă si speriată care eram când mi-am născut primul copil, trecând prin femeia traumatizată de nașterea în pandemie a celui de-al doilea și prin căprioara paralizată de responsabilitatea de a îngriji singură doi copii în prima zi în care n-a mai fost nimeni cu ea acasă, până la omul care sunt azi, care planifică întoarcerea la serviciu și organizeaza programul copiilor în lipsa ei.

Cine se mai întoarce la lucru în 2022? Cum gestionați anxietățile care vin o dată cu acest pas?