Exista unii ani in decursul vietii care au un impact mai mare decat altii. Pentru mine, 2018 cred ca a fost un astfel de an, care a adus cu el o perioada incarcata de transformari, interioare si exterioare.

Ce-a facut mamica din mine in 2018

A fost in primul rand al doilea an cu a mea Copila, din care mare parte l-am petrecut impreuna, mai mult noi doua. Stiu sigur ca nu voi mai avea niciodata in viata atat timp de stat impreuna cat am avut in aceasta perioada, asa ca am incercat sa ma bucur cat mai mult de el.

Insa am inceput 2018 cu moralul la pamant, pentru ca e greu sa stai mereu in casa cu un copil mic. A fost o perioada tare grea pentru mine, in mod cert n-am stiut sa gestionez situatia cum trebuie, m-am dedicat prea mult ei si casei, intr-un fel prost, care nu ne-a facut bine niciuneia dintre noi. A fost momentul in care m-am si destainuit pe blog, aici. Pentru mine a fost un moment tare dificil, ca orice alta expunere publica a vulnerabilitatilor, dar m-a ajutat sa scriu – asa cum ma si asteptam, m-a ajutat sa-mi impartasiti experientele voastre – si va multumesc pentru asta si pentru incurajari. Si cred ca a fost un exercitiu bun de sinceritate, in lumea asta invaluita in perfectiunea de tip Instagram. E greu sa rezisti presiunilor sociale cu nervii intregi, acelora pe care le simti din partea altora si mai ales celor pe care le preiei singura.

Februarie 2018 – 1 an si 3 luni

Primavara si vara au adus ocazii de plimbare, iesiri in parc, escapade la munte si o vacanta demult asteptata. A fost mai bine psihic, aveam multa nevoie de asta, mai ales ca ne astepta o schimbare majora in toamna, cand eu urma sa incep din nou serviciul dupa aproape 2 ani de pauza, iar Copila urma sa se desprinda de mine, mergand la gradinita. S-a acomodat relativ greu, cel putin noua asa ni s-a parut, insa dupa aproximativ o luna a incetat sa mai planga dimineata in momentul in care aveam cea mai mare nevoie sa o faca. Colegul de apartament a lipsit ultimele doua luni si jumatate de acasa, asa ca eu am ramas singura cu ea, cu furtunile emotionale, cu sarcinile casnice si cu indatoririle de companion de joaca. Ca printr-un miracol, in prima lui saptamana de absenta, a trecut de la plansete la o despartire frumoasa, cu pupic si imbratisare.

Dupa aproape 4 luni de gradinita suntem din nou impreuna acasa, in vacanta ei si primul meu concediu de mama muncitoare. O regasesc mult schimbata, foarte vorbareata, cu mult chef de cantat si o gramada de cantecele invatate, pe care le canta individual sau le remixeaza dupa cum are chef. Are multe idei de jocuri, le preia si schimba rolurile in cele propuse de noi, e mult mai independenta si in acelasi timp mai dependenta acum, cand ma are tot timpul in preajma.

Noiembrie 2018 – 2 ani

Vrei să primești postările mele pe email?

Abonare Newsletter

* Câmp obligatoriu.

2018 m-a provocat sa invat sa-mi stapanesc accesele de furie, sa-mi educ psihicul sa se lase mai putin iritat de accesele ei de furie sau miorlaiala, sa caut solutii creative ca sa evit anterior mentionate si sa reinvat sa ma joc – aceasta cred ca e cea mai grea provocare.

Transformarile exterioare din 2018

Ianuarie 2018

Am inceput 2018 fara jumatate din aparat, cu parul atent coafat cu peria si niste sprancene subtirele, cu un outfit standard format din blugi si pulovere/tricouri – mommy outfits practic.

La inceputul anului, am reusit sa scap de aparatul dentar, dupa trei ani si jumatate in care mi-a tinut companie. Am deja un an fara aparat dentar si am senzatia deja ca nu l-am purtat niciodata, atat de indepartata imi este amintirea lui. Mai apoi, mi-am dorit sa fac o schimbare cu sprancenele si de prin iulie m-am oprit din pensat – nu m-am certat de tot cu penseta, insa zona de 3-5 mm sub sprancene a ramas neatinsa. Inca nu am scris despre asta pe blog, dar ma pregatesc sa va arat progresele dupa 6 luni de proces de ingrosare a sprancenelor.

Tot in vara mi-am dorit sa-mi imbratisez textura naturala a parului, aceea ondulata pe care am ascuns-o aproape 10 ani cu ajutorul periei rotative. Principalul imbold a fost parul cret al Copilei mele, pe care imi doresc sa il accepte si sa-l iubeasca. Iar startul mi l-a dat faptul ca am descoperit Curly Girl Method, o metoda de ingrijire a parului (cret si ondulat dar nu neaparat) care presupune evitarea ingredientelor care usuca firul de par. Asta il ajuta sa stea in forma sa naturala in cel mai frumos mod posibil. Am inceput pe 15 august si deja intr-o saptamana vedeam primele progrese, acum sunt deja 4 luni si jumatate si parul a evoluat frumos. Puteti urmari evolutia buclelor mele folosind hashtag-ul #bucleseptembriejoi .

Acelasi sezon mi-a starnit si o pofta de a iesi un pic din limitele tricou-blugi si non-culori. mai ales ca urma sa incep sa mergi din nou la birou. Asa ca mi-am adaugat ceva mai multa culoare in garderoba in ultimele luni ale anului, am reinceput sa port tocuri (asta, pana a venit iarna) si am completat totul cu fuste – in lungimi care sa-mi permita sa ma aplec la Copila. Asa am inceput si am documentat progresele mele pe Instagram, cu hashtag-ul #cepoartaseptembriejoi.

Decembrie 2018

Cum s-a incheiat 2018 pentru mine

Nu pot sa zic ca sunt un om total schimbat, dar simt ca in mine s-au petrecut niste schimbari. Simt in primul rand ca am avut nevoie sa fac niste schimbari fizice, poate ca sa arat transformarile interioare, sau poate doar ca sa fie si cateva schimbari dorite si controlate de mine, nu doar impuse de circumstante.

Cert e ca a fost un an interesant 2018, sunt foarte curioasa ce ne va aduce si unde vom ajunge in 2019 – un an care la momentul asta se anunta tare complicat profesional, in care Copila va creste tot mai mult, va fi tot mai distractiv, dar ne va si provoca pe masura, si unul in care, cel putin momentan, planuiesc sa ma tin de transformarile fizice de care m-am apucat.

Sunt tare curioasa,

Pentru voi cum a fost 2018? Cum vedeti 2019? Ce v-ati propus si ce credeti ca va asteapta?

(Visited 443 times, 1 visits today)
Ți-a plăcut? Împărtășește și altora!