Recunosc că sciu textul ăsta despre somnul bebelușului cu emoții pentru că, întâi de toate, nu vreau să fie o sursă de frustrare, ci cel mult un ajutor pentru mamele în căutare de soluții. Dar mai apoi mă tem de un val de reproșuri și mesaje negative pentru că am ales această variantă pentru familia noastră. Așa că o să încep cu două disclaimers, ca să înțelegeți mai bine dinamica familiei. Dacă nu vă interesează bucata asta, ci aveți nevoie direct de sfaturi, dați scroll vreo doua subtitluri.

Cum a fost cu somnul bebelușului dintâi?

Când s-a născut Copila, aveam mintea deschisă, un pătuț nou și un pat suficient de mare ca să ne găzduiască pe amândouă. Cezariana m-a făcut destul de imobilă, așa că am preferat să doarmă într-un coșuleț lângă mine, iar undeva pe la 2 luni a dormit pur și simplu lângă mine, pentru că eram atât de obosită încât mi-a fost mai ușor așa. Între 4 și 9 luni adormea groaznic de greu ziua, ajunsesem sa o legăn în timp ce o alăptam, așa că simpla trecere la a o adormi în pat a fost o mare îmbunătățire pentru mine și nu mi-am mai luat îndemnul de a o învăța să adoarmă singură.

Derulăm până la 4 ani, când Copila încă mai adoarme și doarme noaptea cu cineva. Chiar și ziua, dacă mă ridic, se trezește și nu reușește să mai adoarmă singură decât foarte rar. Nu am reușit să găsim momentul (sau curajul) să facem tranziția la a dormi singură, pentru că mai apoi să adoarmă ea pe cont propriu. Când mi se părea că a crescut suficient, eu am rămas însărcinată cu Băiețel și nu am mai avut energia necesară trezirilor nocturne, iar mai apoi o dată cu nașterea lui, au apărut sentimentele de gelozie și ne-am temut că va percepe asta ca pe un abandon. Așa că avem deja un copil dependent de un adult la somn.

Cum a fost cu somnul lui Băiețel până spre 4 luni?

Având experiența primului copil după cum v-am povestit-o, pe Băiețel nu m-am străduit prea mult să-l culc în pătuț neapărat pentru că am crezut că îmi va fi mai ușor să fie lângă mine. Și a fost, până la un punct, că nu mă mai ridicam de tot la trezirile lui. Însă el a suferit foarte rău din cauza refluxului și nu reușea să doarmă pentru că îi venea să verse fix când urma să adoarmă. Intra într-o buclă de oboseală, de plâns isteric, eu eram crunt de obosită și disperată să-l ajut să adoarmă. Atunci am început să îl pun adormit să doarmă în pătuț, cu salteaua ridicată, și părea să doarmă mai bine, și eu cu el, evident.

Pe la 4 luni jumate s-a întâmplat ceva ce m-a făcut să caut alte variante. Am urmat tradiția adormitului la sân, doar că la transferul în pătuț, s-a trezit și l-am readormit în patul mare. Ca să nu risc sa îl trezesc, l-am lăsat dormind, am pus perne la marginea patului, monitorul de bebeluș în preajmă și m-am dus la Copila care mă aștepta. 45 minute mai târziu am auzit o bufnitură și un plâns. Băiețel căzuse cu tot cu pernă din pat. Așa am decis că trebuie să schimb foaia. El era deja prea mobil, eu nu puteam sta să îl păzesc la somn având încă un copil permanent în casă și fiind singură cu ei în 75% din timpul zilei, așa că mi-am luat inima în dinți și am gândit un soi de plan.

Planul pentru somnul bebelușului să adoarmă singur

Plan e poate un termen cam strict, mai degrabă am plecat la drum convinsă că:

• nu voi ceda foarte repede, în fond motivația mea era singuranța lui și era, deci, foarte puternică
• nu îl voi lăsa să plângă neconsolat, nu aș fi putut să o fac, așa că am exclus de la început opțiunea asta
• am acceptat faptul că va plânge și mi-am propus să îl ridic și să îl liniștesc în brațe ori de câte ori va fi nevoie
• am acceptat că ar putea dura câteva zile sau chiar săptămâni, așa că am ales o perioadă în care El era în concediu și putea să stea cu Copila în timp ce eu îl adormeam pe Băiețel.
• voiam sa îi creez asocieri noi de somn, ajutându-mă și de cele vechi: pătuțul pe care îl știa deja, sunetele albe care il linișteau din vremea refluxului foarte chinuitor și întunericul
• nu am apelat la un consultant în somnul copiilor, dar am citit cam tot ce mi-a picat în mână și am cules ideile cu care am rezonat.

Asocierile ușoare de somn îi ajută pe copii să adoarmă singuri

Știam că sunt de ajutor asocierile pentru somnul bebelușului, așa că am început la fiecare somn să îi cânt un cântecel inventat de mine, mereu același. La alăptat îl mângâiam pe spate, cand era semi adormit îl desprindeam de la sân, îi cântam în timp ce îl mângâiam, îl puneam în pătuț mângâindu-l în continuare și, dacă aveam noroc, adormea liniștit în pătuț.

Desigur, treaba asta a funcționat în câteva situații, dar la început, am avut și momente destul de grele. Uneori dura mult până adormea, plângea destul de mult și în brațe și am pățit chiar să nu reușesc să îl liniștesc în brațe și să adoarmă când îl puneam în pătuț (mai pățeam așa și când era foarte mic, cumva asta mi-a dar și mai mult curaj să încerc să îl las să adoarmă singur).

Am pățit chiar și să mă apuce toată disperarea și să îi ofer sânul doar, doar o adormi, însă deja se dezvățase să adoarmă la sân și m-a refuzat.

Una peste alta, aș zice ca 7-10 zile a fost ceva mai greu, cu vârful de stres între zilele 2-5, când, dacă îmi amintesc bine, a plâns cam la fiecare din somnuri. Apoi a început să adoarmă singur din ce în ce mai liniștit și am redus ritualul de somn.

Ritualul de somn al lui Băiețel

• îl alăptez, cu lumina ușor diminuată în cameră
• trag draperiile și fac cât de întuneric pot
• îl ridic și îi cânt cântecelul de somn, mângâindu-l pe spate (asta era extrem de important când era mic, îl ajuta să râgâie si dormea mult mai liniștit decât dacă adormea la somn, cu golurile de aer nescoase). De când e ceva mai mare, dacă e foarte obosit, se arcuiește pe spate si se cere în pătuț înainte ca eu să termin de cântat.
• îl pun în pătuț și îi urez somn dulce
• pornesc sunetele albe
• ies din cameră.

Încă mai are momente când adoarme mai greu și, dacă plânge, intru la el și îl liniștesc. Nu am urmarit vreo metodă cronometrată în vreun fel, mă duc la el cât de repede pot când îl aud plângând. Uneori se liniștește doar dacă mă vede intrând, se intinde în pătuț și adoarme, alteori se întinde și se foiește sau dă să plângă și îl mângâi puțin pe spate, sunt și cazuri când îl iau în brațe și reiau ritualul de la cântecel încolo. În zilele agitate, cu boală sau erupții dentare, fac asta de multe ori până se liniștește, dar e oricum mai comod decât să rămân cu el la fiecare somn.

Ce am mai schimbat pe măsură ce a trecut timpul?

Am adăugat sacul de dormit când s-a făcut mai frig afară, iar el devenise destul de mobil cât să se dezvelească. El a stat în incubator după naștere și observasem încă din prima zi acasă că îi place să fie culcușit la somn. Încă mai folosește unul subțirel.

I-am dat și o păpușică moale cu care să doarmă, undeva după Crăciun, într-o perioadă în care a fost destul de agitat și a rămas cu el. La un moment dat s-a uitat spre ea și i-a zis Do-do și așa i-a rămas numele. Iar acum îl cere să îl țină în brațe când il țin eu pe el și îi cânt cântecelul de somn. Încercăm să îl luăm cu noi în deplasări, dar a adormit și fără el.

Care sunt avantajele unei astfel de rutine de somn?

Pentru copil, mie mi se pare că e ideal să poată adormi singur, având în vedere experiența pe care o am cu Copila. Cred că va suferi mai puțin decât ea când va merge la grădiniță și va dormi singurel în pat, pentru că adormitul cu cineva e o asociere de somn foarte puternică, spre deosebire de sunetele albe (de care il vom dezvăța pe măsură ce mai renunță la somnurile de zi si se apropie colectivitatea), care reprezintă o asociere slabă.

În plus, el doarme mai legat decât a dormit sora lui, chiar dacă a avut și nopți de glorie cu treziri nenumărate, și asta a ajutat toată familia.

Pentru mamă, sunt multe beneficii. Încep cu timpul liber sau de petrecut cu copilul mai mare, faptul că dorm mai bine în pat fără grija că aș putea răni bebelușul și, pentru că a avut mai puține treziri noaptea decât sora lui, m-am odihnit mai bine chiar dacă trebuia să mă ridic la el să îl alăptez. Iar dormitul separat m-a ajutat să răresc supturile de noapte, ceea e iarăși a fost un factor care, în cazul nostru, a rărit trezirile și a îmbunătățit odihna.

Care sunt dezavantajele faptului că Băiețel adoarme singur

Adoarme greu în alt mediu decât camera lui de acasă. E ceva mai bine dacă avem la dispoziție un pătuț pliabil – din fericire avem unul moștenit, care ne-a salvat de multe ori, dar cel puțin primele adormiri într-un loc nou sunt destul de dificile. Așa că grija pătuțului plus locul pe care îl ocupă în portbagaj sunt dezavantaje care mi se pare firesc să le fac cunoscute.

Adoarme greu și în mașină, dar asta cred că nu ține neapărat de faptul că adoarme în pătuț de obicei, căci și dacă adormea la sân și nu i l-aș fi oferit în mașină din motive de siguranță, ar fi fost similar.

Aș menționa totuși că el a dormit foarte bine în căruț de când avea o lună până s-a răcit foarte tare vremea, undeva spre octombrie, și că deja la momentul acela se obișnuise să adoarmă singur și asta nu a făcut problematic somnul în căruț. Momentan nu am mai încercat să testez un somn în căruț pentru că e mai comod ca el să doarmă acasă și să am ceva libertate de mișcare și eu.

Având în vedere situația din perioada bebelușiei lui, nici noi nu am fost foarte mobili, nu am călătorit mult, nu ne-am deplasat în multe locuri, așa că asocierile de somn nu ne-au dat multe bătăi de cap, ba cumva a fost relativ simplu să dormim noi în pat cu Copila și Băiețel în pătuț, lângă mine.

În loc de concluzie, despre somnul bebelușului

Ce am descris mai sus este strict experiența mea cu somnul bebelușului și modul în care am ales eu ce am crezut că e mai bine pentru familia mea. Nu este în niciun caz o judecată pentru mamele care preferă sau cărora le este mai ușor să împartă patul cu pruncii, eu cred că fiecare e dator să aleagă ce funcționează pentru el și am relatat doar impresiile mele despre ambele procese.

Sper că experiența mea cu somnul o să le ajute totuși pe acelea dintre voi care nu sunt mulțumite cu actualul aranjament de somn și să vă dea speranță că se pot găsi soluții care să elibereze mama de lîngă copil în timpul somnului, dacă de asta are ea nevoie.

Voi cu ce variante pentru somnul bebelușului ați rezonat? Ce ponturi pentru somnul independent al copiilor aveti, dacă ați mers pe varianta asta?